Numai Dumnezeu şi fiecare om în parte ştiu de ce moare cineva şi când moare. Omul ştie, sufletul său e anunţat din vreme privind clipa morţii ca să se pregătească de această naştere la viaţa veşnică. Numai că foarte puţin omeni aud vocea lui Dumnezeu şi glasul Duhului Său! Oamenii sunt asurziţi de zgomotul lumii şi al patimilor şi al dorinţelor trecătoare şi chiar ucigaşe pe care le cultivăm în această viaţă. Nu Dumnezeu decide clipa morţii, dar o ştie şi respectă libertatea omului oricât de dureros ar fi aceasta pentru om. De ce? Pentru că Dumnezeu nu vrea să nu ne doară ceva, ci să trăim bucuria şi desfătarea de a fi pentru care ne-a creat! Durerea nu e decât un avertisment că am rătăcit drumul, că nu facem ce se cuvine pentru a ajunge la Bucuria pe care o căutam. Fiecare om poate vorbi cu Dumnezeu în inima lui. Doar că puţini oameni intră acolo şi iubesc să vorbească cu Dumnezeu. Oamenii vorbesc mult despre Dumnezeu, împotriva Lui şi Îl înjură mult şi cu patimă, chiar dacă nu sunt conştienţi pe deplin ce înseamnă acele cuvinte pentru ei şi pentru cei din jurul lor... Dar cu Dumnezeu foarte puţini oameni vorbim!

Îţi propun, Steliana mea îndurerată, să înveţi să vorbeşti cu Domnul şi să fii cu El făcând poruncile Lui. Atunci vei afla toate de la El şi El te va mângâia pentru cumplita ta durere şi-ţi va arăta cum se simte fiul tău acolo la El!

Crede numai şi vei vedea!

Cu drag şi încredere,

M. Siluana