["Recenzie" la Împreună dumiriri pe Cale, volumul doi]

Ţi se întâmpla când erai copil să-ţi doresti ceva mult, mult şi-apoi, după ce primeai acel ceva, să dormi cu el? Ei, asta mi se întâmplă mie azi cu volumul doi din Împreună dumiriri pe Cale al Monahiei Siluana Vlad.

Mă doare inima. Lacrimile iţesc instant. Nu fac nimic, nimic! Ţin cartea printre degete, între palme. Inima-mi răsfoieşte inimi printre rânduri: ţin în palmă inimi! Tresar!

Plâng, şi strig: Doamne, ooo Doamne!, sunteţi atât de vii!

Scâncesc: lumeeee, aseară mi-am plecat capul pe carte şi-am adormit aşa, la inimă, cu ea! Cu voi!

Cum e posibil, Doamne? Parcă vorbeşte cu mine. Când o deschid e lumină. O închid brusc pentru că mă orbeşte fără să mă apropii de vreun rând. Dacă n-aş şti ce-i magia, aş zice că-i vrăjită. Ce se întâmplă? Vreau să mai întreb şi alţi oameni: fraţilor, vi se întâmplă asta deseori?

Nu vreau să par dezechilibrată, sigur sunt!

O privesc!

Vorbeşte cu mine!

Mă cheamă!

Am înnebunit?

Ca răspuns, inima instant e durere: durere-mângâiere!

- Ce să fac cu asta, Iubirea mea?

- ...

Fii binecuvântat, Bunule Domn, în lacrimile care vin obraznice şi nechemate!

Fii binecuvântat în lumina care se face când mă apropii şi în căldura pe care-o percep când... Te ţin în mână?!

În viaţa "vieţilor mele" nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva cu o carte, şi am citit ceva, ceva; nu mult, dar am citit olecuţă în toată viaţa mea.

Acum o privesc: vorbeşte! O auzi?

O carte vorbeşte cu mine! Zice: vino, vino, vino!!!

Am înnebunit?!

Fără s-o deschid!

Am fugit, nenică!

De ce mă întorc?

E magnetică!

De ce o strâng la piept cu lacrimile vine? Nu sunt doar rânduri după rânduri!

Sunt!

Oamenii dinlăuntru sunt! Asta e!

Ce dar, Maica mea! Ce dar!

Sfântule Duh, ce dar!

Nici nu mai plec, nici nu mai fac mătănii: încremenesc!

Tac şi înghit: apă sărată.

Tac!

Ce nu-i în regulă cu mine?

De când sunt ocean?

De când mama mi-a dăruit o piatră ca s-o cresc.

Suntem două nebune?! Nu!

Suntem mii de nebuni printre miile de rânduri dintre sute de întrebări pline de viaţă ce fac Viaţa să răsufle ca răspuns.

Împreună dumiriri pe Cale:

- o carte pe care nu vreau să pun mâna, pentru că n-aş putea s-o mai las până la cap;

- o carte pe care n-o citesc, pentru că asta face ea cu mine!

- o carte dialog: eu şi cu Mine?!

Împreună dumiriri pe Cale, volumul doi, al Monahiei Siluana Vlad: oglinda-labirint pentru suflete aflate, sau nu, pe Cale.

Doamne, facă-se voia Ta! Amin!

E.