La capăt de drum poţi citi cartea fiecărui om, plină de învăţături, cu o sută sau o mie de pagini, cu un titlu simplu şi două cuvinte în loc de prefaţă: "Povestea mea".
Fiecare bătrânel are o poveste mai tristă sau mai frumoasă, şi în ochii fiecăruia vezi cât i-a brăzdat sufletul povestea lui.

Cum sună povestea dumneavoastră?

Îți zâmbeşte reţinut, apoi începe după un oftat lung şi o lacrimă ce involuntar i se strânge în colţul ochiului.

Fiecare copil sau nepot ar trebui să ştie povestea mamei, tatălui, bunicului sau bunicii.

Eu colecţionez poveşti, istorii, vieţi ce îmi aduc premii mult mai valoroase.

Dar creştem şi zadarnic priveşte bunica în fiecare sâmbătă printre ramurile castanului de la poarta ce ştie cel mai bine cât se întristează ea când uliţa e la fel de pustie. Şi nici azi n-a venit. Măcar un minut.

Doar să îi sărute mâinile şi să îi zâmbească.

Dar astăzi fiecare are un drum al lui ce nu se mai intersectează cu uliţa bunicii.

Şi timpul fuge, şi din cele 24 de ore nu găsim un minut liber.

Avem timp să ne certăm, să ascultăm muzică, să dormim; numai timp pentru o îmbrăţişare nu.

Şi dacă totuşi găsim frântura e pentru ca să îi conducem pe ultimul drum. Pentru că vine o zi când totul se va sfârşi. Pentru că în zorii zilei primeşti un telefon şi afişezi o reacţie care te va surprinde şi pe tine.

Şi pentru ca atunci când o să primiţi acest telefon să fiţi împăcaţi că îmbrăţişarea de ieri încă îi mai alină din durere şi că umbra sărutului e încă pe obraz, vă rog să găsiţi o oră să mergeţi la omul drag ce cu înţelepciunea şi seninătatea lui v-a purtat în braţe acum ani buni.

Rupeţi o oră din somn, o oră din joc, sau muzică şi bucuraţi acum pe ei şi mai târziu pe voi.

Nu lăsaţi clipele să zboare şi atunci când o să aprindeţi o lumânare cu jumătate de glas să spui: "Iartă-mă! ". Şi rugămintea să se piardă în gol.

Pentru o carte ce s-a închis şi un erou căruia îi doresc din inimă odihnă în împărăţia lui Dumnezeu.

Doamne ajută!

Alina