1. Avem nevoie de Biserică pentru că ea e chiar prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în lume. El a întemeiat-o, El e capul ei şi El e viu şi lucrător în ea! Cei ce avem nevoie de Biserică credem că El, Întemeietorul ei, este Dumnezeu adevărat pentru că aşa spune şi dovedeşte El! Toţi cei care cred în Hristos şi în Biserica Lui au venit şi au văzut şi martorii Lui, Sfinţii, sunt dovezi vii, reale şi palpabile. Omul poate comunica cu Dumnezeu oriunde şi oricum, dar numai în Biserica lui Hristos se poate îndumnezei, poate să-şi împlinească dorul cel mai profund al inimii, acela de a deveni dumnezeu ca Dumnezeu cu El. Toate acestea, om drag, pot fi pentru dumneavoastră doar nişte cuvinte! Numai Dumnezeu le poate transforma în cuvânt adresat inimii dumneavoastră. Vă rog, aşadar, să vorbiţi personal cu Dumnezeu, în intimitate şi onestitate şi să-L întrebaţi dacă ce v-am spus are vreo legătură cu adevărul şi dacă Acest adevăr vă priveşte şi pe dumneavoastră.

2. E o întrebare la care nu vă pot răspunde pentru că nu aveţi experienţa prezenţei şi lucrării sfinţitoare a lui Dumnezeu în oameni şi în creaţie. Vă rog să porniţi de la experienţa pe care o aveţi şi să-L întrebaţi iarăşi pe Dumnezeu, cu onestitate şi fără prejudecăţi, dacă ceea ce numiţi idoli sunt idoli!

3. Religia se predă în orice şcoală la cererea elevilor şi a părinţilor pentru că omul are în inima lui înscrisă nevoia de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi încearcă pe toate căile să-şi împlinească această nevoie. Predarea religiei în şcoală este o formă de a-l ajuta pe om să-şi descopere sensul existenţei şi modalitatea de a trăi conform acestuia.

4. Nici adepţii oricărei religii, nici o alta nu e la fel de bună. Ba chiar, a lor e cea mai bună sau singura bună. Cei care spun că toate religiile sunt bune nu sunt adepţii nici unei religii, de fapt! Pentru mine, de exemplu, credinţa mea, cea de creştin ortodox, e singura mântuitoare pentru mine. Găsesc mii şi mii de aspecte bune şi plăcute în multe alte religii, multe adevăruri, dar Adevărul nu-L întâlnesc decât în credinţa mea, pentru că numai Întemeietorul ei spune despre Sine că este Dumnezeu şi că el este Adevărul! Apoi, pentru că Dumnezeul meu este Sfânta Treime, adică Iubire. Apoi pentru că am dovezi existenţiale de necontestat pentru mintea şi inima mea. Şi am pace pentru că ştiu că Dumnezeul meu e Dumnezeul tuturor oamenilor şi că a murit pentru toţi şi a înviat pentru toţi şi că doreşte ca toţi oamenii să-L cunoască şi să se mântuiască. Această dorinţă a Dumnezeului meu ca toţi oamenii să se mântuiască, corespunde dorului celui mai profund al inimii mele, nevoii mele celei mai adânci şi nădejdii mele celei mai vii. Un părinte spunea că în toate religiile omul Îl caută pe Dumnezeu dar numai în Creştinism omul se poate lăsa găsit de Dumnezeu.

Fratele meu drag, dacă întrebările dumneavoastră au fost de bună credinţă, vă rog să i le puneţi şi lui Dumnezeu şi veţi primi cu siguranţă răspunsul după care tânjiţi. Dacă nu, Domnul să vă mângâie cum Singur ştie ca, la plinirea vremii dumneavoastră, să nu vă stânjenească amintirea acestei provocări!

Cu respect şi rugăciune,

M. Siluana