Maică Siluana, cu toată stima pe care o poate purta un ortodox unei slujitoare a Domnului, doresc să îmi daţi un sfat în legătură cu următoarea problemă:
Eu am 16 ani şi am aflat că sunt adoptat şi de atunci relaţia mea cu părinţii adoptivi s-a răcit considerabil. Nu îi mai iubesc la fel. Îi consider nişte străini. Maică te rog ajută-mă până nu va fi prea târziu.
Cu adânc respect,
Un simplu copil cu iubire faţă de Dumnezeu
Dragul meu copil drag, Alin
Dragul meu copil drag, Alin,
Te îmbrăţişez şi te rog să stai puţin lângă mine şi să ne rugăm împreună Domnului pe Care Îl iubeşti!
Mulţumesc!
Acum ascultă-mă: Eşti supărat şi furios şi ai motive să fii pentru că orice copil care nu e acceptat de părinţii lui se simte respins şi neiubit şi asta îl doare şi-l înfurie. Numai că tu te înfurii pe cine nu trebuie, adică tocmai pe cei care au pus viaţa lor în viaţa ta ca să creşti într-o familie şi să nu fii un orfan. Dumnezeu i-a ales pe aceşti oameni că să te iubească în locul părinţilor tăi de origine, care, slavă Domnului, măcar nu te-au ucis prin avort! Aşa că şi lor le datorezi recunoştinţă, copilul meu iubit! Dar să iei aminte, adopţia e un act mai mare de iubire decât procrearea care, din păcate, poate fi involuntară la mulţi dintre oameni...
Acum abia vei descoperi cât de mare e iubirea lui Dumnezeu şi cât de mult te-au iubit aceşti părinţi ai tăi! Să ştii că sunt, cu adevărat, părinţii tăi în Domnul! Există şi o rugăciune a Bisericii la înfierea pruncului prin care pruncul devine cu adevărat fiul acestora. O singură greşeală au făcut părinţii tăi şi anume că nu ţi-au spus de la început. Ştiu, mulţi fac asta tocmai pentru că se tem că nu vor mai fi iubiţi şi că voi veţi suferi tulburări emoţionale. Dar tu, şi voi copiii înfiaţi, datoraţi şi mai multă iubirea acestor părinţi care v-au iubit şi au trăit cu frica în sân să nu vă facă să suferiţi cu nimic! V-au iubit de dragul vostru! Ei nu s-au chinuit cu tine că să aibă urmaşi de sânge, ci că să slujească pe Domnul crescând un fiu al Său rămas fără iubire! O, Doamne, dacă toţi copiii abandonaţi de părinţi ar fi aflat părinţi ca ai tăi! Să te rogi, Alin drag, să te rogi pentru toţi copiii că să afle şi ei părinţi iubitori şi să nu trăiască în instituţii sau pe străzi! Te rog!
Acum, te mai rog să-mi scrii cât mai multe despre tine, să-mi scrii ce ştii despre viaţa ta dinainte de înfiere şi vom descoperi şi trăi multe împreună! Acum mergi şi închide ochii şi imaginează-ţi că aceşti "străini" vor muri mâine! Şi să ştii că e posibil oricând! Ce simţi? Nu răni, copil iubit, inimile care te-au înfiat cu adevărat şi mergi în braţele lor iubitoare ca să-ţi plângi durerea şi furia de acum!
Poate că îi găseşti aspri, sau nemiloşi cu pornirile specifice adolescenţilor? Tocmai asta e o dovada de iubire şi teamă în faţa Celui Care te-a dăruit lor! Îţi mulţumesc din toată inima pentru mesajul tău şi nădăjduiesc să-ţi fiu de ajutor în aceasta perioadă dureroasă pentru tine. Dar, curaj, din această durere se va naşte bărbatul care eşti cheamt să devii!
Cu drag, înţelegere şi cu acelaşi adânc respect ca şi al tău,
M. Siluana