Răspunsul mamei tale e adevărat şi cuprinzător, dar cu adevărat greu de înţeles pentru un Omuleţ de 12 ani! Aşa că m-am hotărât să te rog să-L întrebi tu, direct pe Dumnezeu! Ştii, El te iubeşte, El te-a adus la viaţă împreună cu părinţii tăi. Când ei s-au iubit, El era acolo şi, când cele două semincioare s-au unit El a suflat acolo acest Cineva care eşti tu! Tu, atunci L-ai văzut şi te-ai bucurat de El şi ai simţit iubirea Lui şi ai ştiut de ce te-a adus la viaţă. Acum însă ce ştiai atunci e în altă memorie, într-o memorie mai adâncă, dincolo de memoria pe care o foloseşti ca să înveţi şi să ţii minte tot ce cunoşti prin raţiunea ta. Aceasta memorie e undeva în adâncul sufletului nostru, dar noi, ocupaţi cu cele din afară, nu mai ajungem la ea. Acum avem multă treabă ca să împlinim porunca lui Dumnezeu de a creşte! Apoi, când creştem destul, începem să dorim să înţelegem rostul vieţii noastre aici, şi sensul ei veşnic. Atunci ne punem întrebări ca cea pe care o pui tu acum. Atunci, apare cineva în viaţa noastră care ne învaţă să vorbim cu Dumnezeu! Această vorbire e Rugăciunea. Nu rugăciunea prin care cerem, şi bine facem, ajutor şi folos de la Domnul, ci Rugăciunea prin care Îl şi ascultăm pe Dumnezeu! Dumnezeu ne vorbeşte atunci când ştim să-L ascultăm. El ne vorbeşte în tăcerea din inima noastră! Noi, oamenii, avem această putere de a vorbi cu Dumnezeu prin Rugăciune.

Aşadar, Andreea mea, să alegi un moment anume din zi, când eşti singură şi liniştită, să te aşezi într-un colţişor pe care să-l amenajezi numai pentru tine şi Dumnezeu şi să înveţi să vorbeşti cu El. Să spui rugăciunile pe care le ştii, apoi, să-I spui ce te frământă şi, apoi să taci şi să asculţi tăcerea din tine. Dincolo de gândurile tale, dincolo de forfota minţii noastre, e o tăcere. Nu o să o auzi dintr-o dată, dar va veni ziua în care o să o auzi! Atunci vei învăţa multe de la Dumnezeu! Să ai grijă numai că păcatul ne astupă urechile duhovniceşti. Ori de câte ori greşeşti şi faci păcate, să ceri iertare şi să te spovedeşti. Să te împărtăşeşti cât poţi mai des, aşa cum te va învăţa părintele tău duhovnic şi să ţii în taină aceste trăiri ale tale. Să le notezi într-un jurnal al tău! Să ştii că nu vei auzi o voce sau cuvinte, ci vei simţi şi vei înţelege multe şi, apoi, vei înţelege ceea ce spun mami sau tati sau părintele duhovnic! Altă cale de a afla şi înţelege Adevărul despre de ce ne-a făcut Dumnezeu nu există! Eu cred că, deşi eşti aşa mică, vei reuşi să fii prietenă cu Domnul şi să afli de la El multe!

Te îmbrăţişez cu drag şi cu încredere,

M. Siluana