Andrei, eu am fost cea care am spus într-un mesaj că sunt bucuroasă că virginitatea m-a ferit de păcatul avortului şi nu am spus-o cu mândrie!
E adevărat că acest păcat nu l-am comis, dar am comis altele şi mai şi (de care nu pomenesc din acelaşi motiv - mândria).

Nu mă consider deloc sfântă şi nici nu mă consider pe calea spre sfinţenie.

Cum aş putea? Că sunt mică şi neînsemnată şi haina sufletului mi-e murdară!

Pentru mine a fost clar dintotdeauna că nu voi putea avea copii şi chiar dacă aş dori ar fi trebuit să pierd mulţi copii până a ajunge să nasc unul. Nu ştii ce mare e durerea mea!

În faţa lui Dumnezeu nu cred că va conta dacă suntem sau nu feciori, ci va conta cum ne-am trăit viaţa, cum ne-am folosit talanţi!

Din acest motiv, dacă prin gândurile / rândurile mele am supărat pe cineva, vă rog să mă iertaţi!

Să vă dea Dumnezeu cele bune şi cele de folos!

M.