Dragă măicuţă,
V-am scris să vă cer un sfat... sau poate mai multe.

Eu nu înţeleg ceva la mine. Cred că sunt un om tare făţarnic şi mândru dacă mi se întâmplă asta şi chiar sunt, din păcate. E vorba despre rugăciune... Nu mă pot ruga mai mult de o oră! Eu aş vrea să pot, dar nu mai pot... La Sfintele Slujbe reuşesc să stau, chiar dacă îmi mai fuge gândul din când în când, dar când îmi fac rugăciunea acasă… La început când încep să mă rog am lacrimi la rugăciune, din mila lui Dumnezeu şi înţeleg cu mintea aşa, cât de cât, ce zic. Dar după aia mă plictisesc... şi cred că e pentru că nu am credinţă tare, nu?

Ce să fac ca să pot să mă rog mai mult?

Şi la fel mi se întâmplă şi cu "Doamne Iisuse" când o zic de exemplu pe stradă... vrăjmaşul mi-o fură şi nu-mi dau mereu seama. Uneori mă trezesc gândindu-mă sau imaginându-mi cine ştie ce dialog cu nu ştiu cine şi abia atunci îmi amintesc că am uitat de "Doamne Iisuse".

Şi cum să fac ca să nu uit de moarte şi de judecată şi de Dumnezeu ? Eu nu am frică de Dumnezeu, sau dacă o am, o am doar pentru câteva minute. Şi mai am o problemă mare de tot. Mă luptă mândria şi mi-aş dori să scap de ea, să mă lase. Dar nu mă lasă. Eu tot mă compar cu ceilalţi, judec pe alţii, mă gândesc că cine ştie ce virtuţi am, când... Doamne, nimic nu sunt! Ce-am să mă fac eu în ziua Judecaţii cu toate gândurile astea? Căci duhovnicului nu i le pot mărturisi pe fiecare în parte. Mi-e silă aşa de mine, mi-e silă şi tot mă consider că sunt ceva! Ce să fac? Şi pe deasupra mai sunt şi făţarnică, uneori zic una şi gândesc alta, parcă nici n-aş avea personalitate, nu pot fi eu însămi.

Mă enervează ceea ce sunt şi nu mă pot schimba. De exemplu, să presupunem că îmi vine un gând de mândrie când stau de vorbă cu un părinte. Eu conştientizez că este, încerc să îl alung, nu reuşesc, îmi intră în suflet, dar ca să nu îl dau pe faţă spun replici de om smerit, sperând că poate voi fi şi eu aşa cândva... Deci mă arăt smerită la exterior, străduindu-mă să fiu, dar nu reuşesc şi în interior. Şi aşa ajung o făţarnică.

Rugaţi-vă pentru mine, păcătoasa.

A