Dragă Agnes, nici acum nu mi-ai dat adresa ta corect. Dar cel puţin am primit mesajul tău.
Ce să spun eu despre asta? Noi, călugării nu mâncăm carne, doar peşte, şi asta ne ajută mult în viaţa şi războiul nostru duhovnicesc.

Renunţarea la carne are sens dacă e trăită ca post în Biserică, altfel poate deveni scop în sine şi păcat! Poate genera conflicte şi poate duce la dispreţuirea fratelui care nu poate sau nu vrea să ţină acest post! Dumnezeu a lăsat în Biserica Lui puterea duhovnicească a binecuvântării bucatelor, inclusiv a celor din carne! Totul e "să iei cu mulţumire", adică să mănânci euharistic şi după rânduiala de post a întregii Biserici, dacă nu ai altă rânduială prin ascultare de duhovnic sau rânduiala monahală.

DA, animalele suferă şi se tem, ca şi plantele , de altfel. "Toată făptura suspină şi are dureri aşteptând cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu" şi animalele şi plantele, copil drag, aşteaptă ca tu, eu, noi, să devenim fii în Fiul. Atunci se va isprăvi durerea lor! Acum, ea, făptura, participă la durerea şi suspinul omului căzut şi, cred eu, slujeşte cu supunere şi cuminte voia acestuia. Ele, făpturile, ascultă atât de voia lui Dumnezeu, prin însăşi fiinţarea lor, fiind frumoase şi "bune la gust", cât şi de voia omului care le-a târât în blestem şi alături de care suspină aşteptând răscumpărarea.

"Tulburarea" omului, draga mea Agnes, ar trebui să se adune numai în jurul împlinirii poruncilor lui Dumnezeu, aşa cum îi sunt date în Biserica Lui, singurul loc în care omul primeşte putere să le împlinească! Aici, vei învăţa rânduiala postului, aici, vei învăţa să iubeşti pe Dumnezeu, pe semeni şi toate făpturile, aici vei învăţa să devii sfântă şi să sfinţeşti toate din jurul tău. Fără asta nu putem decât să ne revoltăm şi, în cel mai bun caz, să devenim activişti ai diferitelor valori sau a binelui privit prin prisma fiecăruia! Asta va duce inevitabil la războiul dintre diferiţii partizani ai diferitelor perspective şi priviri! Şi iadul e în noi!

Numai învăţând să-L mâncăm pe Dumnezeu, efectiv, mâncând Trupul şi Sângele Fiului făcut Om ca să ne înfieze şi pe noi, vom putea iubi, privi, simţi, gândi ca El şi cu El.

Până atunci vom suspina sub blestem, orice am face. Fără El nu putem să facem nimic! Nimic!

Curaj, Agnes, şi Bucurie Sfântă în Mila Domnului!

Cu drag

M. Siluana