Scumpa mea Măicuţă Siluana,
Nu e lipsă de respect adresarea mea, e dintr-o dragoste cum n-am mai simţit. Nu ştiu cu ce să încep, mi-e frică să nu scap ceva, dar şi să nu mă înşir prea mult. Mai întâi, astăzi am primit cărţile, sunt atât de fericită, am frunzărit puţin, şi ştiu că îmi vor schimba viaţa. Dar gestul dumneavoastră l-a copleşit şi pe soţul meu, el nu credea că există pe lume oameni dezinteresaţi, dumneavoastră l-aţi convins de asta. Dumnezeu chiar lucrează, lucrează cu adevărat şi concret! A lucrat în familia mea, minuni mai mari decât s-au petrecut în casa mea nu pot fi! Soţul meu a început să spună rugăciunea lui Iisus, a făcut asta fără să-mi spună. Mi-a zis abia după vreo două zile; mi-a zis că era foarte supărat şi a zis : "hai să încerc", şi Dumnezeu a avut milă şi i-a dat semn că există! Mi-a zis că a coborât în el o pace şi o linişte şi într-adevăr a dormit ca un prunc în noaptea aceea, şi eu am văzut asta...

Sunt atât de fericită, nu-mi vine să cred! Eu, la începutul acestui drum, nu speram nimic, în orice caz nu-mi imaginam asta, şi dacă speram în minuni, altele erau minunile pe care le aşteptam, şi de fapt nu le aşteptam, era ceva cu care mă hrăneam ca să pot supravieţui, dar ştiam că nu vor veni niciodată, ştiţi dumneavoastră ce vreau să spun, chiar dacă eu nu ştiu spune.

Mă rugaţi să accept să puneţi fragmente din mesajul meu e site. Dacă credeţi că poate fi de folos cuiva, puneţi-l. Nu mă mai tem, am învăţat că nu trebuie să dau socoteală decât lui Dumnezeu pentru ce fac. Şi aşa cum şi eu am învăţat din mesajele celorlalţi, nu-mi pot permite să fiu egoistă. Pentru că aşa am fost atrasă spre dumneavoastră, citind mesajele şi răspunsurile, şi aşa cum vă scria chiar astăzi cineva, de multe ori am plâns citind. Eu sunt mai timidă, asta-i tot, nu e altceva care să mă încurce. Datorită seminarului mi-am descoperit independenţa faţă de lume şi dependenţa numai şi numai faţă de Dumnezeu. Ştiu că dacă îmi leg libertatea de Dumnezeu nu o să fac rău nici la alţii, cel puţin aşa mă învaţă El, mie nu-mi rămâne decât să înţeleg şi să mă străduiesc, aşa cum spuneţi dumneavoastră.

Cartea am început-o şi îmi subliniez uşor cu creionul pasaje la care să revin atunci când simt nevoia de ajutor. Sunt în ea lucruri care nu-mi pică bine, mi-e greu să le fac, şi mă rog lui Dumnezeu să mă ajute. Ce bine mă simt la gândul că mă va ajuta, acum ştiu asta. Parcă nici nu mai e aşa mare efortul meu, tot de la dumneavoastră am aflat că nu are rost să mă consum şi să mă enervez pentru ce nu pot să fac, trebuie numai să mă rog sincer.

Cu teamă să nu va răpesc prea mult timp, închei şi vă asigur de toată dragostea şi recunoştinţa mea,

S.