O, Măicuţa mea dragă!
Acesta este adevărul: mândria şi prostia sunt lucrurile care mă împiedică să ajung la Dumnezeu şi, din această cauză, rătăcesc pe căi străine. Cuvintele Sfinţiei Voastre îmi sunt leacuri pentru sufletul meu greu încercat şi muncit. Merit o urechere zdravănă. Măicuţă Siluana, am o nedumerire cu privire la existenţa noastră pământească. Există destin? Alegerile pe care le facem în viaţa noastră sunt alegerea noastră, sau ele fac parte dintr-un plan divin? Doresc foarte mult să cunosc părerea Bisericii cu privire la acest subiect.
Vă sărut mâna şi vă mulţumesc din suflet pentru tot.
Cu dragoste şi respect,
Daniela
Fetiţa mea dragă, Daniela
Mulţumesc lui Dumnezeu şi ţie pentru minunea de a fi putut spune ce ai spus despre tine, semnând şi accedând să fie pus pe site! Ei, iată începutul "scrierii" destinului prevăzut în planul divin! Da, da, cele două patimi sunt mamă şi fiică şi se iubesc mult. Eu ştiu asta din experienţă. Iar olteanul spune că "Prostul până nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul!".
Acum, ai făcut un pas, primul, uriaş, pe Cale. Al doilea pas este să "te dai bătută" şi să recunoşti în faţa lui Dumnezeu că orice încercare de a nu mai fi cum eşti a eşuat până la a crede că asta îţi e "scris" şi să te dai cu totul în mâinile Lui! Să facă El planul Lui cu tine! Apoi, al treilea pas este să lucrezi cu El! Nu împotriva Lui şi nici de una singură şi nici să-L laşi numai pe El! Imaginează-ţi că dansezi şi că El te conduce! Atunci, alegerile pe care le vei face, noi le facem mereu, şi pe cele bune şi pe cele rele, vor fi după voia Lui şi te vor înscrie cu siguranţă în planul divin care este îndumnezeirea ta, dacă vrei!
Dacă nu vrei, poţi alege, liberă, calea robiei faţă de lumea care ne "formează" fără Dumnezeu, căutând pe orice cale să-ţi satisfaci nevoile şi dorinţele firii căzute, ignorând cu totul dorul inimii tale! Aceasta înseamnă a adera la un destin care pare deja scris, din cauza previzibilităţii evenimentelor posibile! Fără harul lui Dumnezeu rămânem sub legile firii şi ale lumii acesteia, care sunt monotone, repetitive, bazate pe cauză şi efect... Sub aceste legi, vei semăna cu tata şi cu mama, sau cu cei care te-au "format", vei urma neabătut accidentele genetice şi influenţele sociale, vei asculta cu supunere de legile psihismului, de schemele lui de adaptare sau inadaptare şi vei reacţiona mereu la fel, vei avea mereu acelaşi fel de întâlniri, şi acelaşi fel de suferinţe!
Oare înţelegi ce spun? Spun limpede?
Numai Harul, lucrarea noastră liberă cu El, ne face liberi! Iar binecuvântarea datului care ne robeşte îl transformă în dar, în loc de devenire liberă pentru noi!
E ca atunci când ducem prescura la Liturghie: dacă Părintele n-o foloseşte la proscomidie ca să devină Cinstitele Daruri peste care, la Epicleză, va coborî Duhul Sfânt pentru a le transforma în Sfinţitele Daruri, adică în Trupul şi Sângele Domnului, ea va rămâne pâine şi atât. Aşa şi fiinţa noastră: dacă nu o oferim ca pe o jertfă vie Domnului ca să trimită Duhul Său cel Sânt peste ea şi să o îndumnezeiască, ea va rămâne cum e şi va fi supusă legilor fixe ale lumii căzute!
Aşadar: alegerea se face între a asculta sau a nu asculta de voia lui Dumnezeu, de planul Lui cu noi, şi nu între a face o facultate sau alta, a te căsători cu un băiat sau altul!
Curaj!
Domnul să te lumineze ca să creşti în harul Lui şi să-ţi scrii, liberă, destinul în planul Lui dumnezeiesc!
Cu drag mult,
M. Siluana