Cred că înainte de ajunge în acest punct, ai auzit şi ai văzut mai mult! Întotdeauna Domnul străbate, pe momente scurte, e adevărat, zidul despărţitor în spatele căruia ne-am pitulat ca să ne fie căldicel, şi ne şopteşte ceva nemaiauzit şi ne arată ceva nemaivăzut şi iarăşi se ascunde!

De ce? Pentru că ne-a făcut liberi! Pentru că nu vrea să ne forţeze voia şi dorinţele! Fetiţa mea dragă, în noi e un conflict de care ar trebui să devenim conştienţi: se luptă voia noastră profundă, voia chipului lui Dumnezeu ce suntem, cu voia egoului, voia celui ce se dă drept noi! Prima voie doreşte asemănarea! Cea de a doua, doreşte plăcere şi satisfacţie imediate. Toate conflictele nostre, lăuntrice şi exterioare, aici îşi au originea! Şi ieşirea din ele, tot pe aici se poate face! La început simţurile noastre sunt cu totul subjugate egoului, omului vechi! Nu au cum altfel! Aşa s-au format! De aceea nici nu ne centrăm atenţia pe ele, ci pe ascultarea de Dumnezeu şi de poruncile Lui! Ele sunt noua noastră orientare şi prin ele se formează omul nou până ajunge să biruiască, să cucerească, întru totul vechiul om!

Aşadar, El, Domnul şi ce spune El, este şi Drumul şi Călăuza! Totul e să te înduri să nu mai urmezi calea pe care ţi-o indică vechile călăuze: plăcerea şi satisfacţia imediate! Să accepţi să te rogi fără nici o plăcere! Să posteşti fără să simţi satisfacţia postului! Să nu faci păcatul care te ispiteşte, îndurând neplăcerea care urmează! Domnul e acolo şi duhul tău se bucură! Dar până ajunge bucuria duhului la sufletul şi trupul tău calea va fi strâmtă! Şi strâmtoarea lui nu va consta atât în greutatea urcuşului, cât în lipsa de satisfacţie şi plăcere duhovnicească, evident! Atunci egoul, împins de "şeful" lui, diavolul, se va răzvrăti şi-ţi va aduce dovezi că, iată, nu faci nimic bun, că te chinui degeaba, că mai bine să-ţi vezi de ale tale... Şi tot aşa!

Dar tu să nu cedezi şi să crezi în făgăduinţele Domnului!

Te îmbrăţişează cu drag, prietena ta,

M. Siluana