Dragă Măicuţă Siluana,
MĂ BUCUR! E o bucurie pe care aş vrea să nu o mai pierd niciodată. Cum de poate rugăciunea pentru vrăjmaşi să aducă bucurie şi lacrimi de mângâiere? Mă minunez cum Domnul ne miluieşte (mie mi se pare că ne umple de cadouri pentru ca noi să ne bucurăm şi mai mult, să-L căutăm în rugăciune. Ah ce dulce-i rugăciunea, chiar dacă-i spusă de un copil ce abia a început să vorbească). De acum înainte am s-o includ în programul zilnic de rugăciuni: "Doamne, miluieşte pe cei care mi-au făcut şi îmi fac rău, m-au făcut şi mă fac să sufăr şi binecuvântează-i pe ei!".

Tot timpul m-au atras cuvintele bine şi bun, astfel că le-am căutat în multe din clipele vieţii mele. Le-am căutat prin multe locuri, la mulţi oameni, dar nu le-am căutat la Dumnezeu. Eu am vrut cele bune ale Domnului, dar fără El şi, bineînţeles că nu le-am găsit. Nu îndrăzneam să-L caut, credeam că El priveşte doar la cei "buni" iar eu ştiam destul de bine că nu sunt "bună". Acest gând vrăjmaş m-a ţinut captivă până când am citit "Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei" (Sfântul Siluan) şi am simţit iubirea Domnului. Nu-mi venea să cred că Dumnezeu mă poate iubi în mizeria în care sunt şi din care nu mă pot ridica.

"Sfinte Siluane, îţi mulţumesc pentru rugăciuni şi pentru că mi-ai arătat iubirea Domnului pentru zidirea Sa!"

... Boala copilului meu m-a adus în faţa Domnului, suferinţa m-a adus în faţa Lui.

"Doamne, ajută-mă!" am şoptit timid, şi de atunci viaţa mea e alta, pentru că am simţit că atunci când toţi te părăsesc, Domnul nu te părăseşte şi nu te judecă, ci dimpotrivă, te ajută.

Cum eşti Tu, Doamne? îmi venea să strig, şi de atunci am început să-L caut. În Biserică, în Sfintele Taine, împlinind poruncile după putere şi cerând putere şi ajutor de la Domnul, de la Măicuţa Domnului, de la Sfinţi. Aşa am ajuns la lecţia iubirii vrăjmaşilor... Dar Domnul vrea fapte ("pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte", "credinţa fără fapte moartă este"), iar eu vreau să-mi fac temele, aşa că rămâne să exersez binecuvântarea prietenilor severi. Acum simt şi ştiu că vrăjmaş îmi este gândul şi fapta care mă desparte de Domnul şi cunoscutul vrăjmaş al sufletelor noastre. Pentru mine este important să ştiu împotriva cui lupt şi care sunt regulile, pentru că de prea multe ori am căzut din neştiinţă, nepăsare sau uitare. Şi chiar de-aş mai cădea, să fug repede la Sfânta Spovedanie şi să continui lupta.

Binecuvântat fii, Doamne, pentru că m-ai adus la o aşa şcoală, slavă Ţie pentru toate! Dumnezeu să vă binecuvânteze în tot locul şi în toată clipa şi să vă umple de daruri.

Cu metanie, mult drag şi respect,

L.