Măicuță dragă,
Ce mi s-a întâmplat săptămâna asta... doresc să împărtăşesc acest lucru deoarece sunt multe tinere care ar putea să fi fost în situaţia mea. Nu doresc să pun prea mult accent pe întâmplarea propriu zisă, ci mai mult pe aspectul că fiecare zi reprezintă un drum de parcurs, dar, şi mai mult, e plin de ispite... am mers săptămâna asta să-mi rezolv o problemă în oraş şi am fost acostată de un moş. Urât cuvânt, dar când mă gândesc ce era să-mi facă... a început să mă strângă în braţe şi să-mi zică tot felul de chestii, că soţia lui e bolnavă, că îi par foarte drăguţă, să păstrăm o legătură. Intrasem puţin în panică, dar apoi m-am gândit că nu poate să-mi facă nimic, am reuşit să fiu tare. Asta s-a întâmplat în magazinul lui unde vinde cizme.
Doresc să spun tuturor un lucru pe care l-am înţeles: chiar dacă ne gândim şi ne spunem în minte că suntem întru totul în iubire către Dumnezeu, trebuie să fie mai mult decât un gând. Că dacă mergem azi la biserică şi mâine ne spunem că nu mai are nici un rost, atunci lăsăm să apară ispitele, trec în noi şi după aceea ne regretăm. Câteodată simt că doresc să mă schimb, azi să fac un pic mai bine decât ieri. Oricum nu am păţit nimic, am reuşit să depăşesc, dar am fost speriată... mi-era ruşine să zic la cineva, i-am zis colegei mele de bancă, care ştiu că nu m-ar putea trăda. Mă gândesc că dacă acum am "fost ajutată", dacă mi s-ar întâmpla ceva asemănător cum aş mai proceda, câtă forţă aş mai avea, măicuţă? Ce speriată am fost!!
Aveţi cumva sediul la Craiova? Chiar dacă aş găsi o carte scrisă, pentru mine nu e un impact aşa de tonifiant cum ar fi faţă în faţă. Eu învăţ în Tecuci.
Îţi mulţumesc că mă asculţi şi, cum am zis şi la începutul mesajului, că nu treci cu vederea.
Georgiana
Fetiţa mea dragă
Îţi mulţumesc mult pentru mesajul tău, mult, mult! Şi Îl rog pe Domnul să facă să fie de folos, cum bine spui, multora.
Fetiţele mele dragi, trebuie să învăţăm să ne apărăm! Există oameni răi pe lume şi ei fac răul cu uşurinţă şi cu plăcere. E adevărat, că în adâncul lor şi ei au chipul lui Dumnezeu şi că pot deveni buni dacă se întorc la Dumnezeu şi se pocăiesc de răutatea lor, dar noi trebuie să învăţăm să ne ferim de rău!
Ce vom face?
Mai întâi, să ne rugăm în fiecare zi, câte o mică rugăciune pentru cei răi şi pentru cei buni, că toţi suntem oameni şi suntem neputincioşi în faţa ispitelor. Apoi, oamenii răi au fost cei mai răniţi în viaţa lor, în copilăria lor şi fac ce au fost învăţaţi sau obligaţi să facă.
Apoi, să ne aşezăm, tot prin rugăciune, cât de scurtă, în fiecare dimineaţă sub protecţia lui Dumnezeu, a Sfântului protector şi a Sfântului înger păzitor!
Apoi, oriunde am intra, pentru orice problemă, sau pe oriunde am trece, să ne facem cruce şi să binecuvântam pe cei pe care îi întâlnim şi să cerem ajutor de la Domnul pentru a nu pătimi ceva rău. Nu durează mult o asemenea rugăciune.
Apoi, dacă cineva ne atacă, să strigăm la Domnul şi la oameni cât putem de tare! Să nu le dăm voie să ne fac rău! Gândul şi strigarea la Dumnezeu îl paralizează pe răufăcător pentru câteva secunde, suficient ca să poţi să scapi!
Evitaţi să rămâneţi singure cu bărbaţi sau băieţi necunoscuţi, sau chiar şi cunoscuţi. Când e cineva care se poartă ca acest agresor, trebuie demascat! Tăcerea noastră poate favoriza o suferinţă unei persoane mai neajutorate! Măcar să vă adunaţi un grup de colege şi colegi şi să mergeţi să-l ameninţi. Aceşti oameni ştiu numai de frică! Aşa îl putem ajuta să se mântuiască şi el.
M. Siluana