Speranţă. Da, speranţă, pentru că nu am pierdut-o încă. Curaj am primit din nou, chiar acum, când întâmplător am intrat pe această pagină. Măicuţă, ce sfaturi îmi daţi pentru cele ce vă voi spune acum? Sora mea a decedat acum aproape şapte ani. A avut o fiică, Teodora, care a fost crescută de bunica din partea mamei aproape trei ani (de la doi ani). Atunci tatăl a luat fetiţa, dar brusc, condiţionând rămânerea ei în grija bunicii doar dacă aceasta urma să dea casa fetiţei, pentru că "el poate se va recăsători şi va avea un copil şi atunci..." (acestea sunt cuvintele lui). Mama mea ar fi acceptat acest lucru, dar a aflat că tatăl fetiţei avea de gând să vândă casa. Acesta cred că ar fi motivul pentru care nu mai avem voie să vedem fetiţa, nici eu, nici mama. S-a recăsătorit, are un copil, dar toate încercările noastre de a putea vedea fetiţa nu au reuşit. Fetiţa este frumoasă, dar tristă, după cum spun cei ce o văd. Povestea e lungă... Am uitat să vă spun că cumnatul meu a fost preot ortodox, doctor în teologie, dar acum un an a fost caterisit. Frecventează acum biserica greco-catolică. Îmi pare rău să o spun şi ştiu că nu este bine "să-l vorbeşti" pe preot, dar nu merită să mai poarte haina preoţească. Eu nu mai am ce să fac, decât să mă rog lui Dumnezeu să-i dea înţelepciune şi să-i înmoaie sufletul. Dacă mă puteţi ajuta cu sfaturi, vă mulţumesc din suflet.
Măicuţă, roagă-te pentru mine!
Luciana
Luciana mea dragă
Da, sunt situaţii în care ajungem să nu mai putem face altceva decât să ne rugăm, pentru că oamenii nu ne mai permit altceva şi Dumnezeu îngăduie asta din respect faţă de darul libertăţii făcut omului. Acest doar înseamnă însă că e singurul lucru pe care îl mai putem face, şi în nici un caz că ar fi puţin lucru! Cred că în sensul acesta ai spus şi tu acel "doar", nu? Pentru că, în această situaţie, rugăciunea ta şi a părinţilor tăi este cea mai valoroasă moştenire şi cel mai preţios ajutor pe care îl puteţi da fetiţei! Ea va creşte şi vă va căuta! Acum, ajutaţi-o cu rugăciune şi cu gânduri bune şi către amărâtul ei tătic ! Şi el are nevoie de rugăciune! Şi, fiind el ajutat, şi copila va primi şi mai mult ajutor! Rugăciunea şi iertarea, copila mea, fac minuni! Binecuvântaţi-l şi nu-l blestemaţi şi inima lui se va înmuia, pentru că e om şi el! Şi surioara ta se roagă de acolo de unde este, şi voi să vă rugaţi pentru ea să-şi afle odihna...
Toate acestea, Lucaina mea dragă, sunt lucrări ale căror dimensiuni nici nu le bănuim! Rugăciunea ta de azi e o cărămidă la zidirea bucuriei veşnice a nepoatei tale!
Curaj, fetiţa mea! Şi Domnul vă va dărui bucuria să-i fiţi de folos, la ceasul potrivit, şi în această viaţă!
Domnul să vă mângâie durerea şi să vă dea putere să faceţi imposibilul pe care numai harul Lui îl poate face: să iubiţi acest vrăjmaş vremelnic, pentru a vă întâlni în Bucuria cea fără de sfârşit!
Cu drag şi respect,
M. Siluana