Mulţumesc, Măicuţă dragă,
Am tot încercat să mă rog aşa cum ne învăţaţi în conferinţe, work-shop-uri şi aici pe site, dar merge greu, căci eu, în neputinţa mea, aş face orice altceva, numai să mă rog nu. Iar roada rugăciunii... of, roada s-a lăsat aşteptată...

(Plângerea mea este degeaba, căci e ca şi cum aş scurma pământul cu un băţ la suprafaţă şi aş turna acolo ce-i mai rău şi aştept să culeg rod bogat şi bun!...)

Dar iată că într-o seară am primit răspuns acolo unde trebuie: în inima mea. Şi a fost atât de clar că mi-au dat lacrimile (o, bunătatea Ta, Doamne). O roadă mai minunată decât să învăţ cum să mă rog în continuare nu aş fi putut avea.

Acum am cerut Domnului să-mi lase durerea ca să mă pot ruga în continuare. Oare am greşit?

Nicoleta