Dragă Maică Siluana,
Până acum jumătate de oră, înainte să citesc mesajul lui C., eram temătoare, credeam că lumea e un loc bizar, şi cam atât, deşi am parte de bucurii şi îi mulţumesc Domnului pentru ele, până acum nimic nu m-a clintit din nesimţirea mea, cum a făcut-o mesajul de dragoste al lui C. Îi zic mesaj de iubire, pentru că asta simt că am primit, multă încredere, putere, seninul sufletului ei şi mai ales sinceritate. Noi cei care citim aceste rânduri ale ei, am primit sufletul acestei fiice a Domnului, pe tavă!
Dincolo de curajul ei, pe care îl apreciez prin prisma lipsei mele de curaj, am găsit o minune de om... Mulţumesc Domnului că mi-a dat ocazia să întâlnesc încă un om adevărat pe această cale!
Am multe gânduri de mulţumire, măicuţă dragă: Sfântului Siluan care a "înfiinţat" site-ul acesta, că a venit în casele noastre, în sufletele acestor generaţii triste, Măicuţei Domnului, care nu m-a părăsit de câte ori am căzut, şi m-a luat în braţe, şi m-a ţinut până mi-am revenit, care m-a dojenit cu ochii blânzi din icoana camerei mele, şi a zâmbit când mi-am revenit, iar Fiul ei... Doamne, Fiul Tău de câte ori nu S-a întristat pentru mine, şi răstignit a fost de mine prin fiecare păcat al meu, şi totuşi în durere a bătut la poarta sufletului meu, cu răbdare m-a aşteptat la răscruce de drumuri, şi aşa face cu toţi fraţii noştri! Ce familie mare şi frumoasă o să fim într-o bună zi, în ceruri!
E urât afară, dar la mine în suflet e senin.
Cu respect şi admiraţie,
Anca
Da, Ancuţa mea dragă
Şi eu mă cuibăresc fericită lângă voi şi aştept altfel "Viaţa veacului ce va să vie"!
Vă mulţumesc, vă îmbrăţişez şi-I mulţumesc Domnului că am apucat aceste zile. Ştii, pe vremea comunismului nu credeam că voi apuca să vorbim public despre bucuria de a fi cu Domnul! Apoi, deşi după căderea lui, n-am mai fost aşa singură, pentru că au venit lângă mine mulţi tineri care mureau de sete după Apa cea Vie şi ne-am împărtăşit din ea, tot nu ajungeam să intru în relaţii vii cu prea mulţi semeni... De ce oare? Poate că prea mulţi oameni au fost educaţi să fie "serioşi" şi să nu vorbească despre aceste lucruri "atât de intime"... Poate de aceea, şi alte trăiri "intime" au rămas netulburate în întunericul în care au fost îngrămădite de blamul, judecata şi mustrarea celor care nu aveau curajul să le înfrunte la lumina milostivirii Domnului!
Vă mulţumesc, copii dragi, voi mi-aţi dat o nouă viaţă!
Cu recunoştinţă,
M. Siluana