Dragă măicuţă,
am tot văzut că aţi trimis şi încă se trimit mesaje pentru "Eu sunt" şi nu înţelegeam cine e. Apoi mi-am amintit că e fata care urmează să aibă un bebe şi aş vrea să-i scriu şi eu ceva prin intermediul siteului...
Scumpă soră... mi-e greu să-mi adun cuvintele şi să-ţi zic ceva, pentru că de pe poziţia privitorului e uşor de dat cu părerea şi a sfătui. Numai tu şi Domnul ştiţi ce e în sufletul tău... Uite, iar m-am oprit şi mă gândesc că nu vreau să te supăr alegând cuvintele greşit. Mă gândesc că dacă ai scris aici şi ai cerut ajutor de la măicuţa Siluana vrei să alegi binele pentru viitorul îndepărtat şi nu binele pentru viitorul apropiat care înseamnă "scăparea" de ruşinea suportată în faţa rudelor, vecinilor şi poate a prietenilor. Dar eu altceva vreau să-ți zic si anume că : NU EŞTI SINGURĂ. În primul rând Dumnezeu te are în grija Sa acum. E alegerea ta să mergi de mână cu El în continuare, sau să-I dai drumul un pic să faci o alegere singură... Eu tind să cred că Domnul ne iubeşte orişicum şi tot timpul, dar suntem responsabili în clipa în care alegem fără El şi devenim şi vulnerabili faţă de cel potrivnic care ne va răsuci cuţitul în rană zi şi noapte...
Surioara noastră, tu mai eşti şi cu noi, cei de aici... Cei ce scriu şi cei ce citesc mai mult decât scriu (cum sunt eu). Unii te menţionează în rugăciunile lor, alţii te pot ajuta material dacă laşi o adresă prin măicuţa.
Încerc să mă gândesc la toate motivele care te-ar putea face pe tine să pui în balanţă acceptarea minunii care zace în tine. Dacă e vorba (şi) de bani, să ştii că ei vor veni şi vei avea cu ce să creşti mogâldeaţa. Din câte ştiu Statul e obligat să dea două milioane lunar timp de 2 ani pentru creşterea copilului şi încă 6 dacă ai muncit cel puţin 10 sau 11 luni undeva cu carte de muncă (ştiu că aici, ca experienţă de muncă, intră şi anii de şcoală).
Dacă te gândeşti că e greu să creşti un bebe... îţi zic că e, oarecum, dar când îl vezi câte trăznăi face şi cum zâmbeşte cu feţişoara aia a lui mică, uiţi de toate.
Eu am un frate care face în curând 2 ani. M-am implicat activ în creşterea lui, i-am făcut băiţă, i-am dat să mănânce, l-am schimbat, m-am jucat cu el, i-am spălat hăinuţe, etc şi nu e greu deloc, deci să nu-ţi fie frică nici de aspectul ăsta. Ştiu, poate că îmi spui acum că mi-e uşor să vorbesc în calitate de soră a lui şi nu de mămică, aşa este... Dar uite, de când s-a născut i-am urmărit pe toţi membrii familiei... şi... n-a fost niciodată atâta veselie la noi în casă. Tata a întinerit şi-l văd mai vesel, oricine vine la noi întâi stă cu piticul, se joacă şi se creează automat o stare de bine între toţi oamenii mari doar din cauză că este micuţul ăsta printre noi.
Cred că aşa va fi şi la tine, nu vor rămâne reci ai tăi. Discuţii sunt peste tot, când e vorba de naşterea unui copil. Chit că există şi bani şi familie şi "vârsta" adecvată pentru un copil, discuţii tot sunt. Deci nu cred că există vreun context perfect în care un bebe să vină fără probleme. Contextul perfect e acceptarea şi iubirea pentru el. Şi atât, restul vin peste.
Surioară, curaj!
Irina
