Maică Siluana,
Nu mă aşteptam la o aşa primire călduroasă. Vreau să mulţumesc tuturor celor care mi-au citit mesajul, s-au gândit la mine... şi se gândesc. (rugaţi-vă pentru mine păcătosul... şi eu vă voi pomeni în rugăciunile mele).

Încă din momentul în care trimisesem mesajul am simţit o eliberare... iar când am citit răspunsul dumneavoastră nu puteam să cred că eu sunt acela... parcă venise Mântuitorul la mine, oaia cea pierdută, iar eu strigam - nu sunt, pleacă de la mine. Dar tot m-a luat pe umerii Lui probabil amintindu-Şi de Cuvântul Său "iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac". Şi tot aşa, El mă ia şi eu fug. Însă la fiecare rugăciune vine şi mă mângâie.

Sunt departe de a fi creştin, biruitor... mai degrabă Iuda necredinciosul care nu a vrut să înţeleagă după atâtea indicii ale Mântuitorului.

Ascultă-ne Doamne şi nu ne lăsa în nesimţirea faţă de Tine; Tu Doamne Cel ce pe toate le împlineşti, îndreaptă pofta mea spre Tine, să Te iubesc aşa cum am iubit păcatul. Sfinţeşte-ne Doamne că în Tine nădăjduim.

"Doamne, Prea Sfântă Treime, Tată, Fiule şi Duhule Sfinte, miluieşte-ne pe noi robii Tăi şi ne apără în ziua aceasta de cădere."

Gabriel