Bun găsit, Maică Siluana!
Mă numesc Elena, sunt din Republica Moldova. Sunt o persoană religioasă, spre uimirea părinţilor şi a rudelor, merg de mică la biserică în toate Duminicile. Când l-am descoperit pe Sfântul Nectarie din Eghina m-am bucurat că ajută femeilor însărcinate să nască uşor chiar în mai puţin de o oră. Când a rămas sora mea Daria însărcinată eram convinsă că Sfântul o va ajuta şi pe ea să nască uşor, ba chiar am rugat pe cineva care învăţa în România să-mi cumpere şi icoana Sfântului. Pe parcursul sarcinii am citit Acatistul Sfântului Nectarie, de asemenea am mai citit Acatistul Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina (ocrotitoarea femeilor cu grele naşteri şi a pruncilor), al Sfintei Muceniţe Anastasia, al Sfintei Cuvioase Melania Romana, al Sfântului Cuvios Stelian, mi-am cumpărat, de asemenea, icoana Maicii Domnului "Ajutătoare la naştere", mă rugam ore întregi, ba chiar mă trezeam şi noaptea, citeam Psaltirea, Paraclisul Maicii Domnului, am făcut sute de metanii, închinăciuni, ca sora mea să nască uşor. Când a intrat sora în travaliu, de asemenea am citit de câteva ori Acatistul Sfântului Nectarie, dar sora mea a avut o naştere grea, s-a chinuit 24 de ore până a născut. Am rămas dezamăgită, nu mai ştiu în ce să cred. Am început să am îndoieli în ajutorul Sfântului Nectarie, ba chiar şi în credinţă. Vă rog foarte mult să-mi daţi un sfat. Nu ştiu de ce nu mi-au fost ascultate rugăciunile.
Şi încă un amănunt: anul acesta am dat examenele de licenţă. M-am rugat Sfântului Nectarie să mă ajute să le susţin cu bine, dar, contrariul - am susţinut cel mai rău şi încă am avut şi un incident neplăcut, eu, cea care am învăţat bine toţi anii, de au rămas şi unii profesori care ţineau la mine uimiţi de rezultatele primite. De ce Sfântul Nectarie şi chiar toţi Sfinţii sunt supăraţi pe mine? Uneori am impresia că m-a părăsit Dumnezeu. De ce oare? Vă rog, nu mă lăsaţi să-mi pierd şi fărâma de credinţă care mi-a rămas.
Mulţumesc anticipat,
Elena
Draga mea Elena
Îl rog pe Domnul să mă ajute să-ţi dau un răspuns care să te lumineze în nedumerirea ta deşi, recunosc, îmi este foarte greu. Deja am început de câteva ori şi am şters.
Singurul lucru care îmi vine în minte mi se pare prea aspru pentru tine. Oscilez în a te considera copil sau imatură... Nu vreau să te rănesc, Elena, dar nici nu vreau să rămâi în rătăcirea în care te afli! DA, iartă-mă, e rătăcire felul în care te raportezi la Dumnezeu şi la Sfinţii Săi! Din nefericire, mă tem că sunt mulţi ca tine! Oare până când vom crede că Dumnezeu e un "tonomat de împlinit dorinţe"? Până când vom pretinde să ne împlinească orice dorinţă, mai ales dacă e bună şi am făcut atâtea rugăciuni? Până când vom ignora că Dumnezeu nu S-a făcut om ca să slujească poftelor şi dorinţelor noastre, ci ca să ne dea putere să devenim ca El, dumnezei?
Ţie îţi pot pune aceste întrebări, pentru că văd că ai studii superioare şi chiar ai avut rezultate bune la învăţătură şi că mergi încă de mică la Biserică înfruntând necredinţa celor din jurul tău! Ţi le pun şi te rog să-mi răspunzi!
Dacă vei alege să-mi răspunzi, va fi bine şi vom încerca să creştem puţin împreună în dreapta credinţă. Iar dacă vei alege să te dezamăgeşti şi să-ţi pierzi şi "fărâma de credinţă care ţi-a mai rămas", tot bine faci, pentru că nu în Dumnezeul nostru crezi în felul acesta. Şi, pierzând falsa credinţă o vei căuta pe cea adevărată. Rău ar fi numai dacă ai continua să te poţi astfel cu Dumnezeu şi cu Sfinţii Săi, care, de altfel, te-au ajutat şi pe tine şi pe sora ta, mult mai mult decât poţi tu vedea acum!
Cu dragoste şi nădejde,
M Siluana
P. S. citeşte te rog cu atenţie poezia de mai jos şi meditează la mesajul ei:
În orice rugăciune
În orice rugăciune-i o revoltă...
Ce spor cerşiţi, nemulţumite slugi?
Neascultare, pumni întinşi spre boltă,
Sunt cele mai umile dintre rugi.
În psalmii lumii plângere şi sfadă
Ori vrăji de şarpe molcom descântând.
Vreau rugăciunea mea ca o baladă
În drum spre Mănăstirea dintr-un gând.
Stă cineva acolo şi aşteaptă.
Nu vine nimeni. Urcă doar suspin.
Toţi uneltesc să-i strâmbe voia dreaptă,
Un scâncet să dărâme un destin.
Îngenunchez în mine de plecare,
Pelerinaj spre Cel mai bun şi sfânt.
Las lacrimi, zvârl dureri, arunc mustrare,
Fără poveri te salţi cu alt avânt.
Şi, iată, El deschide slava mare,
Întinde braţele: "de când te-aştept".
Ah, rugăciunea, pura-ntâmpinare
Uimire-naltă, strângeri dulci la piept.
Vasile Voiculescu