Ce idee minunată să ne rugăm împreună! Eu am experimentat dulceaţa comuniunii în rugăciune. Într-un post al Paştelui, când cei 20 de "copii" duhovnicului la care mergeam şi eu, citeam (între altele) - cu binecuvântarea părintelui - câte o catismă din Psaltire în fiecare zi. Adică citeam zilnic, împreună, Psaltirea. Nu ştiam unul de altul, nici nu ne cunoşteam între noi, dar am simţit cum rugăciunea se împlinea în fiecare zi. Atunci am învăţat bucuria comuniunii, am simţit că acolo unde sunt adunaţi mai mulţi în numele Domnului, El este între ei şi în fiecare din ei. Atunci ne-am simţit unii pe alţii aproape, cei care ne cunoşteam şi cei care nu ne cunoşteam, pentru că aşa cum frumos spunea un sfânt, Dumnezeu este centrul unui cerc, iar noi razele cercului - iar cu cât ne apropiem mai mult de El, cu atât ajungem automat mai aproape unii de alţii. Dumnezeu şi numai Dumnezeu este cel care cu adevărat ne apropie!
Hristos în mijlocul nostru!

Vă îmbrăţişez pe toţi cu gândul,

Ioana

P.S. - nu mi-e foarte limpede ora: este 7 GMT ori 7, ora României? (probabil GMT, dar am vrut să fiu sigură...)