Sărut mâna și zi binecuvântată!
Domnul să vă întărească în lupta și în durerile pe care le aveți.
Cr., cu drag
(Când am văzut mesajul acela al lui E. mi-am adus aminte de fragmentul acesta, așa că vi-l dau și Dumneavoastră)
„Ți se poate întâmpla uneori, monahule, să afli râvnă și dor mare de desăvârșire în sufletul tău, încât să dorești să împlinești toată porunca lui Dumnezeu și să nu cazi nici măcar în păcatul unui cuvânt deșert, ca să nu rămâi în urma niciunuia din sfinții de odinioară în faptă, în cunoștință și în vedere. Dar te vezi totodată împiedicat de cel ce seamănă neghina descurajării și nu te lasă să ajungi la o asemenea înălțime a sfințeniei, prin aceea că-ți strecoară astfel de gânduri și-ți zice: „Îți este cu neputință să te mântuiești în mijlocul lumii și să păzești fără știrbire toate poruncile lui Dumnezeu”. Atunci, așază-te singur într-un colț, strânge-te în tine însuți și adună-ți gândul tău și zi-i: „De ce ești întristat, suflete al meu, și de ce mă tulburi? Nădăjduiește în Dumnezeu, că mă voi mărturisi Lui. Căci mântuirea persoanei mele nu sunt faptele mele, ci Dumnezeul meu”. „Căci cine se va îndrepta din faptele legii” (Gal. 2, 16)? „Nu se va îndrepta înaintea Ta niciun viețuitor” (Ps. 141, 2). Ci nădăjduiesc să mă mântuiesc în dar, din credința Dumnezeului meu, prin mila Sa negrăită. Mergi înapoia mea, satano! Domnului Dumnezeului meu mă închin (Mt. 4, 10) și Lui Îi slujesc din tinerețile mele, Celui ce poate să mă mântuiască numai cu mila Sa. Depărtează-te deci de la mine! Dumnezeu, Cel ce m-a făcut pe mine după chipul și asemănarea Sa, te va zdrobi pe tine.” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Filocalia 6, p. 32)