Sărut mâna, Maică,
Vă rog să-mi vorbiţi cum aş putea să scap de imaginaţie. Cu ajutorul lui Dumnezeu am început să fac lucruri mai bune, însă nu pot să scap de imaginaţie.
Îmi vin în cap gânduri de mărire şi când îmi vin mă tot căznesc să nu le primesc şi mă concentrez atât de tare să nu le primesc încât la un moment dat mă doare capul.
Am citit o grămadă de cărţi creştine şi, cum spunea şi Gabriela, este o foame duhovnicească şi la mine, încât aş citi până aş rupe. Mă rog Domnului să îmi bage în cap cuvintele Sale. Încerc să îmi însuşesc oarecum Vieţile Sfinţilor, însă imaginaţia nu se duce. Uneori mi se pare că nu-mi trece nimic prin cap, parcă sunt retardat mintal. Mi se pare că am, maică, câteodată, un misticism bolnav, am o senzaţie ciudată care mă duce la deznădejde, dar îmi spun că singurele cuvinte adevărate sunt Cuvintele Domnului şi continui aducându-mi nădejde.
Vă mulţumesc mult şi vă rog să mă iertaţi dacă spun prostii.
Nicu
Dragul meu Nicu
Nu spui deloc prostii, om drag! Ăsta e războiul duhovnicesc pentru cei care pornesc cu hotărâre pe Cale după ce au mai rătăcit ici şi colo!
Acum încearcă să nu te mai forţezi până la durerea de cap, pentru că asta şi urmăreşte vrăjmaşul, să-ţi facă rău. Oricum, numai rău să-ţi facă. Încet.
Te rog, încearcă să citeşti înainte de a te ruga. Începe cu Sfânta Scriptură. Să citeşti în fiecare zi un capitol sau mai puţin dacă nu poţi, din Vechiul Testament, unul din Evanghelii (inclusiv Apocalipsa) şi unul din Epistole.
Acest lucru te va ajuta mult la vindecarea imaginaţiei. Apoi, chiar înainte de a te ruga, să citeşti ceva care îţi încălzeşte inima, ceva ce te mângâie, sau te ceartă, Sfântul Siluan, de exemplu, sau Sfântul Isaac Sirul. Cât de puţin. Şi, când harul prezent în cuvântul acela va ajunge la tine, atunci roagă-te şi tu. Nu mult, puţin, dar încălzit.
Stai cât poţi de des în genunchi în faţa icoanei Mântuitorului (dacă o ai pe cea de pe Sinai, sau pe cea a Sfântului Andrei Rubliov) şi lasă-te privit de Domnul fără să-I ceri nimic. Respiră liniştit şi lasă-L să te privească şi să te iubească!
Apoi, de câte ori poţi, în timpul zilei, să spui Doamne Iisuse, sau Doamne miluieşte şi curăţă mintea mea!
Şi, nu ar strica să faci totuşi Seminarul cu iertarea!
Cu drag şi încredere,
M. Siluana