Ioana-Alina
Ascultă cum afară plouă
Și cerul, lumina îl crapă în două
Din mine se scurge
Întreaga făptura… lipsită de cruce
O lume mi-e gândul… de Tine străină
Mizerii și trudă pe-o faţă senină…
Odaie-ncuiată, mi-e inima vatră
Spre foc de cuvinte, ea pare aplecată...
De ce nu revii... în tina uscată
Lumina din cer, adiere curată...