Sărut mâna Măicuță,

M-am gândit să răspund dragei care a scris Este păcat să jucăm la loto sau să ne dorim să câştigăm bani din aşa ceva?; poate îi va fi de ajutor.

Să joci la loto și oriunde pentru bani este un păcat. Nu spun aceasta din cărți, ci o simt; eu însumi mi-am pus această întrebare. Răspunsul a venit de la sine - că mi-e frică a spune că a venit de la Mângâietorul Duh Sfânt, la cât mă știu de nevrednic.

Nu e bine în general, a jindui la ban nemuncit. Iar în spatele fiecărei campanii care promovează orice fel de premii, există multă suferința și manipulare. Adică, dacă te bucuri că ai câștigat nu știu câte milioane la loto, înainte să atingi lacom acei bani, gândește-te că aceia sunt și banii celor dependenți de acest joc. Nu de puține ori am auzit de cazuri în care în interiorul familiei se deschid monstruoase certuri din cauza celui care își mai dorește măcar un bilet la loto, în detrimentul pâinii sau al hainelor pentru copilași. În spatele acelor bani se află ruina, milioane de oameni păcăliți de idolul norocului. Ori noi, creștinii ortodocși, nu ne bazăm pe noroc, ci pe Dumnezeu. Fie că e ruletă, poker, aparat electronic, buletin loto sau loz în plic - să știi că în spatele marilor câștiguri se află dependența, suferința, mizeria, lipsa de respect față de propria persoană și propriile nevoi. În spatele acelor câștiguri se află - desigur printre acei cărora li se pare că joacă cu măsură - oameni ruinați și stăpăniți de acesta patimă. Banii acelor oameni îi câștigi la orice fel de joc de noroc, bani în spatele cărora se ascund speranțe deșarte, scandaluri, deznădejde și mult sacrificiu în speranța unui câștig material. Banii aceia sunt banii murdari ai idolului noroc!

Vei spune că, măcar la jocurile televizate. Acolo e și mai rău, manipularea e și mai mare, iar firmele care organizează astfel de jocuri câștigă sume exorbitante de pe urma acestei manipulări. Nu ai observat că aceste jocuri sunt, în general, prezentate într-un cadru decadent, bădărănesc, de circ? Este ofranda adusă idolului noroc! Iar în cazul când e, cât de cât, mai formal - aceea e o păcăleală și mai mare! La fel cum se întreabă lumea: mă, o fi ceva cu protestanții ăștia, că uite cutare de când s-a dus la ei, a ajuns din bețiv om curat. Păi da ce, diavolul e prost? O fi el, de multe ori, previzibil, dar prost nu-i: îți retrage el tiptil de acolo demonul desfrânării ca să facă loc altuia mai mare - pe cel al ereziei. Așa e și cu jocurile astea de noroc, desfășurate într-un cadru mai puțin frivol decât altele.

Se spune în Sfânta Scriptură pe undeva, că pe cel credincios și cu nădejde în Domnul, nu-l va lăsa Dumnezeu să cerșească. Ori, pentru ce jucăm noi la aceste jocuri? Ne împotrivim voii lui Dumnezeu, care ne dă nouă exact cât avem nevoie. Jucăm că nu ne mulțumim cu ce avem, că nu ne săturăm, iar aceasta este lăcomie.

Să ne punem nădejdea în Dumnezeu și să vorbim cu El cât mai mult prin rugăciune. Adu-ți aminte dragule om de El, că nu ne părăsește Bunul niciodată şi că te iubeşte şi speră să Îl auzi. Nu-L mai trăda pe Bunul, fugind către demonul și idolul noroc. Nu-L mai plesni peste rănile Sale pe care Și le-a făcut pentru noi, pe Smeritul și Milostivul Mântuitor. Vorbește cu El. Și, cu rugăciunea aproape, în timp vei descoperi tot mai mult că nu e deloc același lucru ceea ce ne dorim cu ceea ce ne trebuie. Și cine știe cel mai bine ce ne trebuie, decât Bunul Dumnezeu? Că îți pui întrebări este bine. Dacă întrebăm sau ne întrebăm înseamnă că ne interesează, înseamnă a căuta Adevărul. Cel ce caută, cu adevărat va găsi. Dar, când găseşti – cel mai important este să accepţi ce-ai găsit, iar ce găseşti nu e chiar ceea ce vrei să găseşti. Rugăciunea m-a învăţat cel mai bine că ceea ce ne dorim este cu totul alta, sau foarte rar una cu ceea ce ne trebuie. Ceea ce ne dorim noi nu e totuna cu ceea ce avem nevoie. Cel mai greu îi este omului să accepte ceea ce cu adevărat îi trebuie sau are nevoie, în detrimentul a ceea ce vrea. De aceea iudeii l-au omorât pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos: Mila lui Dumnezeu, ridicarea păcatului strămoşesc, era ceea ce ne trebuia ca să ne mântuim, dar nu era ceea ce iudeii îşi doreau cel mai mult: un eliberator politic de sub puterea Romei.

Cu mult drag Măicuță bună și cu speranța că vor fi de ajutor cuvintele, vă trimit zâmbet bun și gând curat
Andrei Nicolae, copilul cel bolnav de păcate