De ce unii părinţi au ură pe copiii lor, iar acei copii tot cu ură tratează situaţia? E bine ca copii, dacă sunt urâţi de părinţi, să se poarte la fel ca ei?
Eu sunt fiica unor astfel de părinţi şi mă macină gândurile şi mă întreb dacă tot cu foc să tratez focul ce-l văd în ochii lor...
Mulţumesc
V.
Draga mea Copilă,
Motivele şi cauzele acestei uri despre care mulţi copii și părinți se plâng acum sunt, pe de o parte, multiple și diferite de la om la om, iar pe de altă parte, au o singură rădăcină: viața trăită departe de Dumnezeu şi de Poruncile Lui dătătoare de viață.
Copiii, dacă nu vor folosi ocaziile pe care Dumnezeu le oferă oricărui suflet de a-L cunoaşte şi urma pentru a ieşi din iadul urii, o vor duce mai departe după ce o vor fi învățat și practicat în relația cu părinții.
Dacă însă, vor auzi glasul Celui Care ne spune. „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!” și vor crede în El și în făgăduințele Sale, vor primi puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu, adevăratul nostru Părinte și puterea de a se elibera de ură prin iubire.
Dacă tu, Copil drag, vei începe să te rogi pentru părinții tăi să rogi pe Domnul să-i biencuvânteze și să-ți dea putere să nu răspunzi la ură cu ură, vei trăi minuni de neînchipuit pentru mintea care e prizonieră gândurilor de care te plângi.
Încearcă. Nu va fi uşor, dar nici viaţa trăită în ură nu e mai uşoară și e cu totul lipsită de orice bucurie. Calea cea strâmtă a iubirii însă e aducătoare de bucurie sfântă încă de la primii paşi pe ea!
Încearcă să-ți vindeci sufletul învățând iertarea și binecuvântarea pe care ni le poruncește Domnul, dându-ne pentru asta chiar puterea Sa, Trupul și Sângele Său și Viața Sa!
Cu dragoste și încredere,
Maica Siluana