Dulceaţă-n lumină
Stele străine
Gânduri sculptate
în blocuri de gheaţă.
Zâmbet de vară
Prinos de ogoare.
Ninsoare de har
Venită-n dar.
Fuior de poveste,
Seninuri măiestre.
Ger drăgăstos
Falnic, frumos.
Mila se coboară
Ca o ploaie de aur,
Ca o pleoapă ce plânge,
Şi plouă și ninge.
Iubirea domnește
Pe tronu-i de astre.
Cerul se coboară
Pe a îngerilor scară.
Fum și negură
încet se destramă.
Gândurile rele,
Ca negre cortine,
Sunt ucise de lumină,
Spumoasă, senină
A îngerului păzitor
Mânat de un ceresc dor.
Și vine în dalb zbor
Trimis de Mântuitor,
Cu albe aripi de lumină,
Cu calde zâmbete ce alină
Sufletul meu sângerând
Bolnav și flămânzind.
De un singur dor stelar,
Un dor albastru, de jad
Un dor ce macină și mă îmbie
Un dor ce suspină și mângâie.
Dorul meu tăcut, sihastru
De al vieţii mele astru,
De Soarele blând și iubitor,
De marea de-un alb orbitor.
Mi-e dor de Tine, iubirea mea !
Mi-e dor de sfânta șoapta Ta
Mi-e dor să fiu în inima Ta
Să ascult neîncetat bătaia Sa
Plină de de iubire și de milă
Plină de neîncetate chemări
În cele patru zări
Pe copii Tăi neîncetat îi chemi
Să se bucure si ei
De al Tău ocean de iubire,
De a Ta nemărginită milă
Gingășie, dulceaţă, dor nespus
Toate pentru noi le-ai pus
Când Te-ai urcat pe cruce
Împărăţia Ta o aduce
Mai aproape de noi
Bolnavi și răniţi și goi
Suferinţa Ta străluce printre veacuri
Tu suferi și acum prin păcatele noastre
Aprinde Tu stinsele noastre focuri
Ca să revenim la Tine-n braţe
Și bucuria să ne fie dulceaţă
Departe de a lumii uitată ceaţă !