Dragă Măicuță,
Doresc să vă împărtășesc doar dumneavoastră o taină deosebită! Doar cu dumneavoastră împart cam în totalitate taina inimii mele!
Să mă iertați! Dar descopăr taine și taine în suflețel, deși am căzut în ce v-am spus mai devreme.
Am zis: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul... și minune! Domnul mi-a venit în suflet! Și mi-a dăruit pace... deși eram căzut în păcatele acelea... și pe lângă pace m-a făcut să simt nădejde în EL. Offf, Măicuță, am descoperit că niciun păcat nu scârbește milostivirea Sa, ci orice om este chemat la Dânsul să fie „VIU” indiferent de mocirla din suflet. E fantastic cum Domnul nu m-a lăsat să fiu cuprins de deznădejde, ci m-a primit în Brațele Sale, deși am căzut în cele mai josnice moduri... și în zilele de Crăciun. Dar Măicuță, mă simt minunat, am simțit cum a venit și mi-a răcorit sufletul prea întinat. Măicuță, eu Îl batjocoresc prin păcatele mele și El vine curăță și încă iubește!? Mă așteptam să iubească, dar așa mult, mult, mult? Cu adevărat niciodată n-am simțit ce simt acum și cred că asta a vrut să mă învețe Domnul. Acum Măicuță ar trebui să îmi fie rușine înaintea Sa de păcatele mele, dar mă minunez cum nici măcar așa nu ispășesc ce am făcut încă, ci doar îmi dăruiește un sentiment de... iubire! Îl simt Măicuță, Îl simt cum mă iubește cu tot cu putoarea păcatelor mele; cum mă asemăn eu cu acela care a căzut pe drum și pe care samarineanul milostiv (DOMNUL) l-a ridicat! Daaaaaaaa, să mă iertați, poate sunt prea cu mare nesimțire, dar acum Domnul mi-a dat să trăiesc acestea. E de ajuns doar să ne punem înaintea Sa așa cum suntem (nu cum vrem să părem) și să încercăm să ne smerim, restul vine de la Sine. Nu a plânge două sute de ore înaintea Sa înseamnă să te cureți de păcate (că mai vine și mândria și ups... s-a dus totul), ci doar să încerci să te smerești și să zici să te miluiască... Și m-a miluit mai mult decât mă așteptam... m-a miluit cum nu am simțit vreodată că El poate.
Măicuță, să mă iertați, poate greșesc în ce zic, dar dacă nu aș fi căzut probabil nu aș fi simțit atâta bunătate nemăsurată. Bunătatea Sa nu o încuie iadul, nici păcatul, nici nimic. Dacă încerci să te smerești înaintea Sa El vine ca un Tată și ridică, la sfârșit îți spune atât de frumos: „Nu te teme, Eu te iubesc, chiar dacă tu ai căzut, vino slugă „credincioasă” (oare cât de credincios am fost?) și deschide ușa inimii Tale să pășesc”. Da, Măicuță, așa mi s-a întâmplat... exact după câteva ore. Doamne ajută!
Cu uimire și prețuire pentru darul lui Dumnezeu,

Toni