Dragă Maică,
E o definiție foarte clarificatoare a ego-ului. Asta înseamnă că adevărata noastră persoană, unică și vie, este cea cu care venim pe lume. Ego-ul care se formează, și care ne închipuim că este chiar substanța noastră, nu este decât construit din exterior sau interior, dar la sugestiile lumii. Poate că acesta este sensul lepădării de sine. Nu ne lepădăm de persoana noastră creată de Dumnezeu cu concursul părinților noștri, ci de ego. Asta vrea să spună Mântuitorul când condiționează mântuirea de întoarcerea la starea de copii? Nu întoarcerea la starea mentală, psihică și fizică de atunci, ci la regăsirea propriei persoane eliberate de ego.
Săptămâna aceasta, la Liturghia iertării, am mai făcut o descoperire importantă pentru mine. Ani de zile am suferit fiindcă nu îmi dădeam seama care mi-e talantul și cum să-l valorific. Chiar și atunci când nu știam nimic despre pilda talanților.
Binecuvântând „vocile” care hulesc chiar și când mă rog am înțeles că talantul meu este tocmai să transform aceste voci ale femeilor furioase și nemulțumite din neamul meu în dragoste și credință. E curios și greu de explicat, dar am înțeles că tocmai aceste voci mă fac să-mi iubesc mai mult copilul. În rest, să primesc tot ce vrea Dumnezeu să-mi dea.
Și eu care îmi închipuiam că trebuie să salvez planeta... Sau măcar niște categorii sociale dezavantajate...
Cu drag și mulțumiri,
Adina