Plutesc fulgii ușori,
Ca un șir de salbe
De stele  mici și dalbe,
Scăpate pe sub nori.

Apoi făcându-și jocul
Ca roiul de albine,
Învelesc pământul bine
Într-un alb, precum cojocul.

Frigul iernii nu străbate
Spre semințele-ncolțite,
Spre plăntuțele ivite,
Ce-or da rodul mai departe.

Greu ne dăm noi Doamne seama
Că și gheața dă căldură!
Cum ai grijă de natură,
Cum de noi a avut mama!

De aceea-Ți mulțumesc,
De căldură, când mi-e bine,
De zăpada cea din mine,
Dată ca să mă căiesc.