Un fulg pe pământ căzu
Și Pruncul Iisus se născu.
O stea calea le-a călăuzit,
Iar magii cu daruri  L-au găsit.

                                  Sute de oameni așteptau nespus
                                  Mântuirea neuitată a Domnului Iisus.
                                  Cu toţii au venit îndată
                                  Ca pe Mântuitor să-L vadă.

Unde stătea, unde dormea,
Maica Îl alinta când plângea,
Și chiar de un rege Îl ura,
Tot lângă Prunc stătea.

                                  Treceau nopţi și zile întunecate
                                 Și gărzile în case intrau pe neașteptate.
                                  Regele Irod toţi pruncii a omorât,
                                  Dar nici el nu mai avu mult de urât,
                                  Căci muri de ură însetat
                                  Iar acum zace supărat.