Măicuţă,
Revin cu sufletul plin de bucurie, iubire şi recunoştinţă. Ştiu că am întrerupt cam deodată seminarul, însă acest lucru are o explicaţie. După cele 7 sesiuni pe care le-am parcurs alături de dumneavoastră şi Dumnezeu am am înţeles că tot ceea ce se petrecea în interiorul meu era fals, lipsit de prezenţa Domnului şi de asta toate sentimentele mele căpătau dimensiuni apocaliptice, distructive. Acum însă lucrurile stau cu totul altfel. Ştiţi... vă spuneam că mă întreb de ce mă simt pustie, dacă sentimentul ăsta de singurătate nu vine din lipsa unui iubit... Ei bine, ştiţi că mă înşelam? Venea din lipsa iubirii pentru Domnul. Acum chiar nu mă mai preocupă deloc iubirea asta lumească... dacă o fi să vină şi în viaţa mea e bine, dacă nu, e iarăşi bine... dacă asta e voia Domnului eu o accept. Acum vreau să vă spun că totul merge de minune de când am reuşit să înlătur temerile acelea care mă chinuiau, care îmi produceau crize acute de ură împotriva propriei persoane. M-am împăcat şi cu tata, şi cu mine şi cu toată lumea.
Sunt mulţumită de mine şi de viaţă mea, ştiu să iert şi să iubesc.
Totul datorită dumneavoastră, măicuţă, şi Bunului Dumnezeu.
Vă mulţumesc din toată inima.
P.
Draga mea P.
Îţi mulţumesc pentru mărturia ta şi mă bucur că ai avut tăria şi onestitatea să iei în serios acest exerciţiu duhovnicesc, această asceză puţin cam ciudată pentru practicantul ortodox obişnuit să lase lucrurile să meargă de la sine şi să se centreze pe împlinirea dorinţelor pământeşti. Acum vei descoperi că orice dorinţă pământească e capabilă să cuprindă în ea ceva ceresc, şi că Dumnezeu nu vrea să renunţăm la bucuriile şi plăcerile trupeşti şi pământeşti, ci să facem din ele adevărate bucurii, adică loc de întâlnire cu El şi cu darurile Lui! Acum, dacă vei persevera în a accepta şi a binecuvânta toate, vei intra în Bucuria aceea pe care nu o mai ia nimeni de la tine şi toate celelalte "se vor adăuga ţie"... Şi nu vor fi nici puţine şi nici mici.
Cu drag şi recunoştinţă pentru dragoste,
M. Siluana