Măicuță, tot ce trăiesc și nu trăiesc în Domnul e minciună, așa cum zicea și Sfântul Apostol Pavel; e pur și simplu degeaba.
Cea mai mare durere a mea acum vine din faptul că îmi dau seama că poți trăi (în sensul pe care-l cunoaștem toți: a mânca, a respira, a te plimba, a te căsătorii, a face copii) și fără Domnul. E groaznic de dureros, de gol și nici măcar nu-ți dai seama ce se întâmplă cu tine!
E frumos Domnul, e duios, e cald! Mă vindecă prezența Lui. Pe zi ce trece văd iubirea Lui duioasă. Sunt câteva momente din zi, scurte, dar sunt, când totul se oprește și Domnul e acolo, în mintea mea, în sufletul meu, în ființa mea.
Ce păcat pentru lumea asta...
Domnul să vă aibă în grijă, Măicuță!
R
Fii binecuvântată,
Copila mea iubită și păstrează toate acestea cu grijă în inima ta, ca să nu ți le fure ceasurile de tristețe sau de durere inerente acestei vieți, dar incapabile să mai tulbure adâncul de duioșie și căldură despre care îmi scrii. Ai gustat și ai văzut și asta nu o va mai lua nimeni de la tine, oricât de greu îți va fi pe Cale până deprinzi, înscrii în memoria celulei tale, meșteșugul acestei bucurii!
Cu dragoste și recunoștință,
Maica Siluana