Din slove de iubire și gânduri de fecioară
Am plăsmuit adesea un psalm de dor fierbinte...
Chemările de taină se-ntorc a câta oară
Cu-mbrăţișări de raze și lacrimi pe cuvinte...
De dincolo de rânduri răsar făpturi gingașe
Ce știu cu o privirea să-ţi spună ce-i Iubirea.
Și gândurile toate de rău se fac golașe
Și se-nveșmântă-n aur sfinţindu-și iar menirea.
Fiinţe purtătoare de roduri de iubire
Cu braţe de petală, cu vorbe de zorele
Aduc seninul candid și stele în privire
Iar eu nu mă mai satur să tot privesc spre ele!...
E-un nimb ce le-nconjoară ca răsăritul lunii,
E-asemănare sfântă cu Maica și Fecioara...
Șoptesc în gând o rugă și-i mulţumesc Minunii
C-a poposit în suflet înseninându-mi seara...
Fiţi binecuvântate, voi mame și domniţe!
Și pruncii voștri crească spre-a voastră mulţumire!
Iar când argintul vremii va străluci-n cosiţe
Cu nepoţei de mână să mergeţi lin spre Mire...