Tot în legătură cu alegerea unui partener de viață care nu e prea credincios... nu știu dacă folosește cuiva, și dacă are rost să puneți pe site acest mesaj, eu îl scriu în ideea că poate ajută cu ceva pe cineva aflat într-o astfel de dilemă. Vreau să povestesc un fel de revelație pe care am avut-o într-un moment în care îmi puneam problema asta. Eram într-o duminică, la Sfânta Liturghie, și toată slujba m-am gândit numai la asta și deloc la rugăciuni, și-mi veneau în minte tot felul de argumente că nu are o importanță atât de mare dacă partenerul e credincios sau nu, că dacă te iubește și te respectă și e bun la suflet și etc., totul o să fie ok, că mai e și pasajul din Noul Testament că bărbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și invers. Oricum, eram foarte sigură pe concluzia la care ajunsesem. Pe drumul spre casă, am observat că în spatele meu era un cuplu tânăr (probabil căsătoriți), care aveau o discuție aprinsă. El îi spunea că nu înțelege de ce trebuie să meargă în fiecare duminică la biserică, că e aceeași slujbă, că preoții spun mereu același lucru, că e de ajuns la Crăciun și la Paști etc., discuție tipică. Ea se vedea că era credincioasă și încerca să-I explice, fără prea mare succes. La un moment dat, el a spus că n-au nici o problemă în afară de asta (cu credința), că totul în rest e bine. Mie în schimb mi se părea o tragedie situația asta, să fii alături de o persoană care să nu te înțeleagă în privința credinței… uitasem complet la ce mă gândisem eu în timpul slujbei, acum parcă asistam la un film… parcă mi se rupea sufletul de durere pentru ea. Și mi-au venit tot felul de gânduri de revoltă la adresa lui Dumnezeu, cum de îngăduise ca o persoană credincioasă ca femeia respectivă să ia un astfel de bărbat, că sigur se rugase înainte și cum de nu i-a dat un soț credincios, care să o înțeleagă? Și tot mă gândeam că de ce, Doamne, de ce??? Și apoi mi-a venit în minte ca o revelație întrebarea: „Dar tu ce vrei să faci?”. Și mi-am adus aminte de gândurile pe care le avusesem în biserică și de concluzia la care am ajuns și am simțit că toată întâmplarea asta, cu cearta celor doi era, de fapt, menită să-mi arate cam cum ar arăta viața mea alături de un astfel de partener. Am simțit că Dumnezeu vrea să fim fericiți alături de persoane cu care să ne înțelegem, dar dacă noi insistăm să ne alegem o cruce mai grea, El ne respectă alegerea. În acel moment am început să plâng aproape în hohote și să-I mulțumesc lui Dumnezeu că mă luminase în această privință și să-L rog fierbinte să-mi dea un soț credincios, și să mă ferească de a o lua pe un astfel de drum, oricât de mult aș insista eu.
Sigur că sunt adevărate cuvintele Evangheliei că bărbatul necredincios se mântuiește prin femeia credincioasă, dar eu am simțit că asta ar fi pentru mine o cruce pe care nu aș vrea s-o duc, pentru că m-ar mâhni cumplit o astfel de situație, lucru pe care l-am conștientizat abia când i-am ascultat pe cei doi, sau mai bine zis, când s-a milostivit Dumnezeu de mine și mi-a arătat acest lucru.
Cu adevărat, nu știm ce cerem!
Mihaela