DA, înțeleg, ai nevoie să-ți strigi ura împotriva tatălui tău. Și acest strigăt face parte din iubire. Faptul că te doare ce-ți face, că te revoltă, că te împinge la ură, e o dovadă că-l iubești, că inima ta suferă că nu se poartă așa cum ar fi firesc să se poarte un tată.
Acum însă, ai nevoie să înveți să te împotrivești răului pe care ți-l face, tocmai din iubire. Așa îl ajuți să pună capăt răutății, sau măcar să devină conștient că nu e atotputernic și să-i fie frică de o putere mai mare decât a lui, măcar omenească, dacă nu are teamă de Dumnezeu.
Pentru asta va trebui sa renunți total la felul în care te-ai apărat până acum, fel care, cu adevărat, i-a dat apă la moară. Ura, revolta, jignirile, strigătele, privirile încărcate de resentimente și tot ce ai mai făcut tu în disperare n-au făcut decât sa-l provoace și să-i aducă „argumente” că meritați tot ce vă face...
Dacă vei învăța să fii calmă, să nu-i mai alimentezi resentimentele cu resentimentele tale, să apelezi la ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor pentru a-l opri din abuzuri, vei găsi mereu alte căi eficiente de a-l împiedica să-ți facă rău și, în felul acesta, de a-l iubi.
Te rog, copile drag, când îl privești cu gândul că e un „om rău”, include-te și pe tine în obiectiv și învață să nu mai faci ceea ce îl provoacă.
Dacă te rănește, poți apela la medicul legist și la poliție, de exemplu și, a doua oară, nu va mai face asta. Spune-l bunicilor, nașilor, autorităților. Fă toate astea când e treaz și responsabil. Pleacă de acasă, pune-l să-ți plătească pensie alimentară.
Iată doar câteva idei concrete de felul în care ți-ai putea iubi tatăl într-un fel nou și mai eficient.
Bineînțeles, să te rogi pentru el, să-l binecuvântezi și să înveți tu să nu mai trăiești în păcat. Dacă tu alegi păcatul ca stil de viață, nu vei putea lupta împotriva păcatului tatălui tău...
Cu dragoste și nădejde că putem pune un nou început,
Maica Siluana