Dacă te vei gândi la Maica Domnului şi la faptului că aceşti credincioşi o iubesc, vei simţi dragoste pentru Maica Domnului şi respect pentru credinţa celor care o vor întâmpina cu flori! Şi vei face ceea ce îţi va spune inima.

Eu, de exemplu, i-aş duce flori Măicuţei Domnului la mine la biserică, i-aş săruta icoana în care o iubesc şi îi simt prezenţa, şi i-aş cere iertare că nu o pot cinsti în felul acela şi aş ruga-o să aibă milă şi de mine şi de cei ce, cu adevărat, o iubesc şi o cinstesc acolo!

Eu cred că Maica Domnului îi iubeşte pe toţi oamenii şi că nu va lăsa fără răspuns rugăciunile niciunui suflet care a apelat la ea şi mai ales pe cele care o iubesc şi îi sunt recunoscătoare pentru ajutor şi binefaceri. Apoi trebuie să-ţi mărturisesc şi că atunci când am fost în Portugalia, am ajuns şi la Fatima şi am călcat cu emoţie şi respect în acel loc, m-am plecat în faţa evidenţei ajutorului dat de Măicuţa Domnului celor care au apelat acolo la ajutorul ei, dar, recunosc, nu am sărutat statuia ei! Ea e Măicuţa Domnului şi înţelege neputinţa mea şi, mai mult, cred că mă încurajează să-mi respect credinţa şi felul meu ortodox de a o cinsti. De asemenea, ea ştie că inima mea nu poate primi modificările aduse de teologia catolică şi, dacă din acest motiv, resping cumva o lucrare a ei, nu se va supăra pe mine, ci, dimpotrivă, va lucra aşa cum poate inima mea să primească. Nu îndrăznesc să nu cred în ajutorul ei dat credincioşilor catolici şi le respect evlavia, chiar dacă nu accept dogma respectivă şi chiar o consider periculoasă pentru mântuirea unor suflete. Dar mare este mila şi lucrarea Domnului. Dacă în faţa unor aspecte ale dogmei catolice inima mea se opreşte şi spune "ce păcat!", în faţa credinţei vii şi a evlaviei multor credincioşi catolici mă înclin cu respect până la pământ. Nu mă refer numai la Sfânta Tereza, de exemplu, ci la oameni simpli şi curaţi cu inima, pe care îi iubesc şi îi admir şi le sunt recunoscătoare pentru prietenia şi iubirea lor... Iar când îmi vin gânduri de teamă pentru mântuirea lor (pentru că eu mi-aş pune mântuirea în pericol dacă aş accepta acele modificări de dogmă, de exemplu) mă adăpostesc în dragoste lui Dumnezeu pentru toţi oamenii şi în rugăciunea Sfintei mele Biserici, care cere cu stăruinţă şi evlavie mântuirea tuturor oamenilor, în Domnul!

Curaj, fetiţa mea! Părintele Dionisie Ignat de la muntele Athos, învăţa că a iubi pe cineva şi a-i respecta credinţa, nu înseamnă a accepta felul lui de a crede sau a-ţi schimba obiceiurile după el. Şi că ce avem de făcut este să-l încredinţăm milostivirii lui Dumnezeu, cerând mila şi pentru noi păcătoşii...

Cu nădejdea că răspunsul meu nu ţi-a accentuat neputinţa de a lua o hotărâre, o rog pe Măicuţa Domnului să te mângâie şi să te lumineze cum ştie ea şi eu te îmbrăţişez cu mult drag,

M. Siluana