Maică, cred că Alina are dreptate. Credeți că acest suflet abuzat va înțelege vreodată că nu toți bărbații sunt la fel? Eu nu cred asta... Prin ce a trecut ea... slabe șanse să își poată reveni...
Maică, păi și ce să facem? Să vedem că unu' îi dă în cap celuilalt sau îi face ce i-a făcut omul acela (tatăl ei nu aș putea spune.. un tata nu e așa) acestei femei? Să vedem nedreptatea și să nu acționăm? Păi unde credeți că vom ajunge?
Iertați-mi îndrăzneala... poate greșesc..
A, 14 ani
Fetița mea iubită,
Mulțumesc mult că ai îndrăznit să-mi spui gândul tău. E firesc felul în care ai gândit, și nu e bine în fața lui Dumnezeu și a oamenilor să vedem nedreptatea și să nu acționăm. E mare păcat și față de cel ce suferă, și față de cel ce va face nedreptatea mai departe fără să știe că-și pune sufletul în primejdie de moarte, și față de noi înșine pentru că, tăcând cu indiferență, devenim complici la nedreptate.
Numai că suntem chemați de Domnul să acționăm ca El și cu puterea Lui. Dacă citești, deși ești un copil, Evangheliile, vei descoperi că El ne învață să mustrăm, mai întâi, dacă nu e primejdie mare, între patru ochi, apoi sa chemăm doi sau trei martori, apoi să-l spunem Bisericii, comunității.
Aici intră și puterea omenească. Da, să chemăm și poliția ca să-l împiedicăm pe răufăcător. Numai să avem grijă să nu urâm omul, ci răul. Să nu confundăm împiedicarea răului cu răul pe care voim să i-l facem răufăcătorului, devenind astfel și noi făcători de rău...
Da, să nu îngăduim, să se facă răul, dar să-l privim pe cel ce-l face, pe om, nu pe diavol, ca pe un bolnav care are nevoie de vindecare. Să nu dorim moartea lui, distrugerea lui, chinuirea lui. Dacă răul ni l-a făcut nouă, să ne trăim durerea și furia și ce sentimente mai avem, dar să cerem de la Domnul puterea să-l iertăm. Numai așa vom ajunge să fim liberi. Altfel vom ajunge amândoi în închisoare: el în cea de zid cu gratii de fier, eu în cea a resentimentelor, a urii, a dorinței nestinse de răzbunare, a gândurilor rele, a plângerii de milă... E o închisoare cu ziduri mai groase și cu gratii mai solide decât cea de zid... Iată de ce S-a făcut Dumnezeu Fiul, Om, ca să ne învețe și să ne dea puterea să iertăm, adică să fim ca El, dumnezei, pentru că numai Dumnezeu poate și dorește să ierte!
Cât despre acel suflet abuzat, o rog chiar pe ea să-ți răspundă la întrebare și vei vedea că Dumnezeu își ține făgăduințele și că nu există abis de suferință din care omul să nu poată ajunge la Lumină, dacă vrea, dacă își îmbrățișează durerea și merge cu ea la Domnul!
Apoi, te rog sa urmărești mesajele lui ID, de la „Sparge tăcerea”, cel care mi-a scris despre muntele de durere din inima lui pentru abuzurile din copilărie.
Ai să vezi, Copil iubit, ce minuni lucrează Dumnezeu cu cei ce cred în El și fac voia Lui!
Cu dragoste și rugăciune, te îmbrățișez, A. mic și drag,
Maica Siluana