Ce nu v-am povestit de sesiunea a opta: În rugăciunea şi binecuvântarea din ea, toţi cei pe care i-am întâlnit în viaţă şi au însemnat ceva pentru mine sunt mai mult sau mai puţin cei ce m-au rănit. M-au şi iubit, m-au şi rănit.
Devine aşa de mică diferenţa între cei tare dragi, pe care îi binecuvântez gândindu-mă la anumite greşeli nu foarte grave şi persoanele care au lăsat cicatrici adânci în inima mea....
Devenim încet, încet, toţi o singură fiinţă. Asta am simţit aproape de la început...
D.
Fii binecuvântată, bucuria inimii mele!
Da, asta e lucrarea dumnezeiască a iertării!
Abia acum putem simți cu bucurie și pace că am primit iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele noastre pe care numai Domnul le cunoște în toată dimensiunea lor!
Ai văzut, nu, că știm din plină simțire răul care ni s-a făcut, dar nu știm deloc prin simțire lăuntrică răul pe care l-am făcut noi celorlați! Rațional ne mai dăm seama cât de cât, dar fără mărturia lor, dacă o credem, nu știm? Ei, când ajungi tu să simți ce mi-ai scris mai sus, te simți una și „la rău și la bine” cu toți și așa plinești porunca Domnului și intri în Bucuria Lui!
Numai să nu te oprești, suflet drag!
Cu bucurie și recunoștință,
Maica Siluana