Și toamna asta, Doamne, e frumoasă...
Și, tot ce-ai rânduit Tu este bun!
Tu ești Izvorul vieții azi și mâine
Te-ascultă soarele și stelele și luna
Și ierni și primăveri Ți se supun!

Și toamna asta, Doamne, e frumoasă...
Azi frunzele iși plâng durerea pe poteci;
Dar, dincolo de iarnă-i primavara
Vor înverzi câmpii și dealurile toate,.
Va fi și ploaie caldă nu doar stropii reci!

E frumusețe-n fiecare toamnă!
Și tot ce Te asculta e frumos!
Știu, peste crengile ce par uscate-n miez de iarnă,
Tu vei chema, în primavară, muguri și flori spre roadă bună, cu folos!

Frumos e, Doamne, omul ce iși are
În TINE și izvor și mers și rost!
Chiar dacă-i toamna rece, iarna, crivăț...
În mâna TA e viață, cald și adapost!