Aș vrea să am brațe de floare
Să vă pot atinge ușor inima
c-o-mbrățișare de miresme,
Și cu-o atingere de petale...

Aş vrea să am braţe de lumină
Să vă pot îmbrăţişa privirea
Cu-o rază duioasă de iubire
Sau cu-un curcubeu de dor.

Aş vrea să am braţe de izvoare
Să vă pot cuprinde tâmpla fierbinte
Cu unda răcoroasă a dimineţii
În care strălucesc oglinzi de cer...

Aş vrea să am braţe de copil
Să vă pot cuprinde braţul vostru
Ca un vlăstar fraged alipit strâns
De viţa ce-şi așteaptă rodul...

Aş vrea să am şi pentru voi
braţe de mamă sau de tată,
sau de soră mai mare
Să vă pot strânge la piept
Până când inimile vor cânta
În aceeaşi măsură a iubirii
Şi-n același ritm de dor...

Aş vrea să vă pot cuprinde lin
În braţele rugăciunii de seară
Şi să duc tot suspinul vostru ,
Şi tot geamătul însingurat
Mai sus de norii grei şi trişti ...

Aş vrea să am braţe de înger
Cu praf de stele pe aripi sidefii
Să vă pot purta în zbor legănat
În imbrăţişări albe nesfârşite.

Aş vrea să am braţe de Cer,
Braţe divine de Tată înduioşat
Şi privire blândă, iertătoare,
să vă pot îmbrăţişa tandru
când veţi păşi pe pragul Veşnciei...

Dar, nu am decât aceste braţe
Ce tremură la gândul atingerii...
Cu-acestea aş vrea să vă dăruiesc
Îmbrăţişarea prieteniei dintre inimi,
Vouă, celor ce-mi sunteţi aproapele meu,
Căruia i-am destăinuit prin vers
Sau prin lacrimi şi tăceri
parte din sufletu-mi fremâtând de dor.

Primiţi această atingere ca de zefir
A îmbrăţişării mele de poem ...