Câteodată nu am cuvinte sa Te chem
Și aștept o clipa calda să-mi vorbească…
Sa simt în suflet pașii ce se tem
Când pe cărările pustii încet apasă

Și câteodată-n mine nu mai curgi
Precum un râu învolburat odată
Dar știu c-o aripă pe umărul plecat
Mă mângâie cu drag ca prima dată

Când nu mai sunt și nu mai am dovada
Câteodată, unde să revin?
Doar un bătrân păstor cu barba albă
Mă așteaptă să-l urmez  printre străini.