Andreea,
Vreau să zic câteva cuvinte: mama a avut o istorie asemănătoare cu a ta cu mine. A făcut cum a ştiut ea, ca să nu fiu omorâtă.
Şi mai cred un lucru: pruncul acela care ţi-a fost dat e cu un scop dublu: să îl naşti tu pe el, şi el să te nască pe tine, şi asta se întâmplă cu orice femeie din orice colţ al lumii. Consider că este o dublă naştere! Mama nu a mai putut să facă nici un copil după mine.
Şi cred că am fost darul pe care ea l-a acceptat şi... dacă nu îl accepta sigur era mult mai multă suferinţă decât dacă nu primea darul.
Sunt foarte sigură de asta! Este o suferinţă monumentală când decizi să avortezi!
E copilul tău! Iubeşte-l cu Domnul, că de la El e! :)
Ai grijă de tine şi micuţ şi Maica Domnului să vă ocrotească şi să vă mângâie cu rugăciunile Sale şi marea-i iubire pentru noi!
Doamne ajută!
L.