Am citit răspunsul tău... Eu şi când am rămas însărcinată cu al treilea copil nu am dormit noaptea... pentru o vreme... de emoţie, chiar frică... am plâns fiindcă mama m-a certat (...din nou...). Dar să vezi ce m-a liniştit: l-am sunat pe părintele duhovnic care s-a bucurat enorm şi m-a sfătuit ca un părinte... şi rugăciunea dânsului mi-a adus linişte.

Poţi să plângi, şi cheamă-L pe Domnul în plânsul tău. Întreabă-L pe El: „Doamne, ce să fac?” şi aşteaptă răspunsul cu nădejde...

Să-ţi spun despre prietena ta... Să ştii că nici eu nu simţeam remuşcări deloc. Am plâns când am făcut primul avort fiindcă ştiam că e ceva greşit şi a doua zi am sunat-o pe mama care nu avea nici o idee despre cele întâmplate. Mi-a spus: „Eşti bine? Te-am visat azi-noapte, bolnavă.”. Vezi cum simte o mamă aflată la 500 km depărtare?

Pe moment eşti foarte bine... Dar vin remuşcările precis... Ţi-au scris aici mame, femei care au trecut la o vârstă ca a ta prin aceeaşi experienţă... Toate, absolut toate ar face orice să dea timpul înapoi şi să repare greşeala.

Ai să le faci pe toate cu mai mult spor, poate nu acum, mai târziu. Ai să aduci bucurie chiar şi mamei tale... Zâmbesc înţelegător când citesc rândurile tale: „Simt că sarcina mă va împiedica să mai fac orice, pentru că un copil te imobilizează...”. Dar e o imobilizare minunată :)

Prietenul tău o să-şi schimbe părerea înapoi, bărbaţii se bazează mult pe hotărârea noastră, eu am experienţa asta... Când va vedea că tu vrei să păstrezi copilul, el se va bucura cu tine şi-ţi va fi alături! El este fericit, dar speriat ca şi tine, iar neliniştea ta îi creează şi lui nelinişte.

Acum înaintea Crăciunului, mergi de te spovedeşte, citeşte Paraclisul Măicuţei Domnului iar Domnul şi Măicuţa au să-ţi dea răspuns.

Eu am să mă rog cu lacrimi pentru tine, încercând să „întorc” timpul meu înapoi.
Domnul să te călăuzească!

Elena