Citind mesajul tău, imediat după gândul de rugăciune, m-am întrebat de ce ai pus "da" la întrebarea dacă doreşti să ţi se publice răspunsul pe site. Apoi întrebarea a rămas aşteptându-şi rândul şi acum, în faţa ei, Îl întreb pe Domnul ce pot să îţi răspund, ce nevoie aveai tu când mi-ai scris. Mai întâi, aveai nevoie de înţelepciune pentru a face nişte alegeri. Credeai, şi ai mărturisit asta, cerându-mi rugăciune, că numai Dumnezeu îţi poate dărui înţelepciunea de care aveai nevoie. Am văzut şi că ai experienţă şi încredere în lucrarea lui Dumnezeu prin rugăciunea aproapelui. Citind fraza următoare, însă, mie mi se pare că descifrez o neîncredere în lucrarea lui Dumnezeu în părintele duhovnic. Primind acest gând, îmi vine şi certitudinea că nu duhovnicul tău, felul său de a fi e "vinovat" şi, culmea, nici tu. Şi totuşi aici se ascunde un vinovat. Încercând să-i dau un nume acestuia, primele cuvinte care îmi vin în minte sunt: "modul de raportare la", "relaţia cu". Aşadar vinovatul este felul în care foarte mulţi credincioşi trăiesc relaţia cu Dumnezeu prin părintele duhovnic. Şi, acest fel este deficitar atunci când facem excese fie într-o direcţie, fie în cealaltă.

Prima direcţie în care cădem este aceea de a ascunde, de a crede că "el nu pricepe chestiile astea" şi că e şi el un om despre care ştim şi lucruri nu prea duhovniceşti! Mai bine căutăm altul sau ne ascundem!

În cealaltă direcţie alunecăm atunci când cerem soluţii de la părintele, îi cerem să aleagă pentru noi şi îi şi delegăm toată răspunderea. Acest fel de a fi e copiat, fără discernământ, de la ascultarea monahală, care e cu totul şi cu totul diferită de cea a creştinului din lume. Monahul s-a lepădat prin votul ascultării de voia proprie şi responsabilitatea sa e centrată pe calitatea tăierii voii proprii în faţa voii stareţului, bătrânului său şi a fraţilor din mănăstire.

Revenind la mirean, lucrarea Lui Dumnezeu prin duhovnic nu are un "tipic", ci este la fel de dumnezeieşte de adecvată fiecărei persoane ca în monahism, dar fără intermediul unui stareţ prin mâna căruia ne-am încredinţat lui Dumnezeu. Aici, încredinţarea în mâna lui Dumnezeu prin duhovnic, e necesar să se facă la fiecare Sfântă Spovedanie şi ori de câte ori dorim să-i punem o întrebare. Rânduiala Tainei Sfintei Spovedanii din Sfânta noastră Biserică, când e trăită autentic, atât de părinte, cât şi de fiul duhovnicesc, asigură chemarea, venirea, primirea şi păstrarea Duhului Sfânt de Care avem nevoie.

Pentru învăţarea unui fel de a fi în relaţia cu părintele duhovnic, îţi recomand, şi chiar te rog să citeşti sau să asculţi cuvintele spuse de părintele Rafail Noica. Şi făcând aşa, te vei mântui.

Nădăjduiesc că ai făcut o bună alegere în cele ale tale, că ţi-ai asumat întreaga responsabilitate pentru alegerea ta şi că răspunsul meu îţi va fi de folos în cele ce vor veni.

Cu dragoste în Domnul,

M. Siluana