Dragă măicuţă,
Simt că viaţa mea se transformă şi capătă noi şi noi înţelesuri în fiecare zi. Simt cum Domnul mă modelează permanent şi parcă o mână nevăzută, dar protectoare mă poartă pe drumul drept.

Dintotdeauna am crezut în puterea lui Dumnezeu, dar până acum El era undeva în afara fiinţei mele, ca un Judecător drept ţi intangibil la care un muritor ca mine nu ar fi putut ajunge niciodată. Familia mea se vrea a fi creştină, dar acum văd că adevărata credinţă se comportă cu totul altfel.

Mereu am simţit o acută dorinţă de dreptate şi de ascultare a poruncilor Sale, dar cu toate astea via,a mea nu avea acel ceva fără de care acum nu aş mai putea concepe existenţa: dragostea vie a Domnului din inima mea.

Am căutat multe materiale şi informaţii cu privire la adevărata viaţă pe care un creştin ar trebui să o aibă şi încet, încet am simţit şi simt cum Domnul lucrează în fiinţa mea şi cum viaţa mea se transformă mereu în noi şi minunate forme.

Astăzi pentru mine Dumnezeu nu mai este o formă de credinţă goală şi de neatins, ci o comuniune perfectă şi infinit de împlinitoare cu Cel ce a murit şi a înviat pentru mine, pentru ca viaţa mea să fie perfectă.

Îl simt pe Dumnezeu în orice domeniu al existenţei mele şi văd cum El transformă şi repară căderile, îndoielile, temerile şi deznădejdile mele, cărora până acum nu le găseam soluţia.

Acum simt că Îl iubesc pe Dumnezeu si prin iubire înţeleg faptul că poruncile Sale nu mi se mai par deloc împovărătoare ori limitative, ci, din contră, de abia acum simt că sunt cu adevărat liberă să trăiesc în dragostea Sa binefăcătoare.

Îl simt pe Domnul în inima mea şi Îi mulţumesc din suflet că mă iubeşte şi că a vrut să facă această transformare în viaţa mea, pe care o crezusem până atunci a fi creştină.

Acum, că simt toată această bucurie care mă face să mă uimesc de lucruri atât de minunate şi de daruri aşa de frumoase, pe care Dumnezeu, din dragoste nemăsurată pentru noi ni le aşterne la picioare, acum aş vrea atât de mult să împart această dragoste cu alţii.

Aş vrea să împărtăşesc şi familiei mele trăirea mea interioară, aş vrea să ştie şi ei cât de mult ne iubeşte Domnul şi nu doar aşa, un cuvânt în van ca un clişeu de dogmă, ci real, un Dumnezeu real, personal şi iubitor doreşte să intre în contact cu fiinţele pe care le-a creat din dragoste si care prin dragoste Îl pot cunoaşte cu adevărat.

Pe unde merg văd oameni care nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi care sunt afundaţi în problemele lor zilnice şi care trec câteodată pe la Biserică, dar care fac aceste ritualuri fără ecou în interiorul lor, care nu simt credinţa pe care o declară.

Dumnezeu e Dragoste şi dăruire şi aşa ar trebui să fim şi noi pentru El şi pentru semeni. Credinţa e creştere continuă a omului din interior, care se dezvoltă la fel ca cel din afară, material şi care creşte în fiecare zi mai mult, până la unirea deplină cu Domnul în veşnicie.

Aş vrea atât de mut ca şi familia mea să simtă toate astea şi să nu mai încerce să-şi umple viaţa si să-i dea un rost cu lucruri materiale, care niciodată nu le vor satisface setea de absolut pe care numai Dumnezeu o împlineşte.

Măicuţă dragă, te rog, îndrumă-mă cum pot să-i ajut şi cum aş putea să mă implic în a-i sprijini pe alţii? Aş vrea să fac ceva concret pentru semenii mei şi să Li-l fac cunoscut pe Domnul Iisus celorlalţi.

Cum pot face asta?

Îţi mulţumesc că mi-ai citit mesajul şi te rog să mă ierţi dacă ţi-am răpit din timp cu confesiunea mea, dar sunt atât de dornică să împărtăşesc cu alţii transformarea pe care Domnul a făcut-o în viata mea!

Vă mulţumesc.

Mădălina