Și din partea mea o îmbrăţişare pentru C. Mi se pare minunat cât de mult ne regăsim durerile unii în alţii! Cât de multe am avea să ne spunem de fapt, și noi pierdem vremea și ne obosim să ne confecţionăm tot felul de măşti, ca să nu fim răniţi. "Maturăm" sub covor toată mizeria- care e durerea pricinuită de ceilalţi și ne credem puşi la adăpost. Ce bună soluţie e Seminarul iertării, pentru a învia, pentru a iubi, pentru a fi proaspeţi, sănătoşi! Și a putea crea relaţii reale unii cu alţii, având ca fundament iubirea dumnezeiască, aceea care " nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufește... aceea care nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, aceea care toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. " Să ne învrednicim să ne dea și nouă Domnul să avem parte de o asemenea dragoste! Dacă ne-am cunoaşte cu adevărat, am înţelege câtă nevoie are sufletul nostru de aşa ceva, și nimic nu ni s-ar părea prea greu și nicio străduinţă prea mare pentru a avea parte de ea. Am suporta și noi privaţiuni, singurătate, suferinţă, dacă am avea în fiecare clipă arzând ca o flacără nădejdea acestei dragoste. Maică, mai credeţi că se mai poate găsi dragostea asta pe pământ între un bărbat și o femeie?

Vreau să îi spun și eu lui C. că povestea lui Brătescu-Voinești m-a marcat și pe mine când am citit-o prima oară în clasa a V-a. Îmi amintesc și acum sentimentele de neputinţă pe care mi le-a dat puiul și câtă revoltă simţeam atunci împotriva mamei. Pesemne, eu eram puiul neputincios, pentru care oamenii de lângă mine trebuiau să lase o lume întreagă ca să îmi fie mie pe plac. Și nici asta încă n-ar fi răscumpărat toată nevoia de iubire pe care o simţeam. Și acum realizez că tot ceea ce ne face să plângem instantaneu, are legătură într-o măsură mai mică sau mai mare cu trecutul nostru afectiv, emoţional.

Îi îmbrăţişez pe toţi de pe site cei care mi-au devenit prieteni care m-au făcut să plâng, să visez și să râd împreună cu ei, și pe C., și pe dumneavoastră mai ales, măicuţa tuturor!

Și dacă aţi putea, v-aș ruga să organizaţi ceva, o tabără, o conferinţă unde să ne putem întâlni cu toţii, aceştia care suntem pe site și alţii cu aceleaşi scopuri, doruri, și cu o singură ambiţie: aceea de a deveni Împăraţi și Împărătese în marea Împărăţie a Împăratului tuturor! Amin.

Ioana