Ioana dragă... Ce lucrare face Dumnezeu cu noi! Pe mine, poate ca și pe tine, Dumnezeu ne-a "luat uşor", fără să ne zdruncine. Cel puţin eu simt că aşa a făcut El cu mine, m-a luat uşurel de mână și m-a condus blând unde voia El ca să ajung. Poate pentru că ştia că am să mă sperii dacă mă trăgea deodată într-un fel de-a fi cu care m-am obişnuit treptat.
Uneori mi-i greu și aşa, și-I cer revoltată să simt și eu vreun fel de revelaţie, să mi se zguduie lumea din temelii, să-I simt prezența fără urmă de tăgadă. Dar El ştie mai bine, ştie că eu habar n-am ce-I cer, ştie că nu ştiu ce e bine pentru mine, și mă ia din nou uşurel de după umeri și mă conduce ca pe un copil în mila Lui. Și mie nu-mi rămâne decât să CRED că El e lângă mine, că lipsa de... spectaculos a naşterii omului nou în mine este pur și simplu felul în care Dumnezeu îmi ține sufletul în mână ca să nu se sfărâme...
Vă îmbrăţişez cu tot dragul!
Elena