Serile Talpalari, Seminarul ierării sesiunea 3: UCIDEREA FRATELUI, 26 februarie 2013

Sentimentele primare (întristare, descurajare) nu sunt păcat, ci țin de firea căzută. Neputința omului de a mai face binele face parte tot din firea căzută .

Când ni se face o nedreptate primul pas este să îi arătăm revolta noastră și toată trăirea noastră lui Dumnezeu. Cain avea nevoie să pornească pe calea cea bună de la ce era, de la starea lui, de la revolta lui, intrând în dialog cu Dumnezeu. Cain nu a vorbit cu Dumnezeu și nici nu a răspuns dialogului început de Dumnezeu.
Avem un exemplu de dialog pornind de la ce simt în Biblie: psalmii lui David.

Omul ca să facă față acestei bogății de stări sufletești plină de așteptări și dorințe, are nevoie sa meargă cu ele la Dumnezeu. Toată bogăția de trăiri trebuie vindecată, convertită și nici o trăire nu trebuie ignorată și acuzată.

Porunca dată are puterea de a o împlini în ea însăși.

Una din tainele Ortodoxiei este conștiința slăbiciunii și neputinței.
Neputința se transformă în putere dacă se deschide puterii lui Dumnezeu.

Nimic nu-L împiedică pe Dumnezeu să ne iubească, nici sentimentele, nici calitatea rugăciunii noastre.

Trauma mama a lui Cain și a noastră a tuturor este căderea părinților lui, ruperea de Dumnezeu. Puterile lui sufletești au fost slăbănogite și era rupt de har și nu vedea clar binele. Acum doar chemarea Harului aduce alegerea liberă și lipirea de voia lui Dumnezeu.

Dreptatea lui Dumnezeu este iubirea care armonizează.