Dragii mei copii pierduţi

Încep această scrisoare cerându-mi iertare Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului şi Domnului nostru Iisus Hristos pentru păcatele făcute, pentru nesăbuirea mea şi pentru faptul că am fost inconştientă atunci când m-am lepădat de voi.

Acum ştiu că, copiii sunt darul lui Dumnezeu, un Dumnezeu bun, iubitor şi iertător. Cu mine Dumnezeu a fost darnic şi m-a iubit. Mi-a dăruit câteva vlăstare, dar eu le-am rupt de la rădăcină şi nici măcar nu le-am lăsat să vadă lumina zilei. Cred că acolo unde sunteţi aveţi lumină, pace, înţelegere şi dragoste, şi dragostea de la Tatăl Ceresc şi Maica Domnului, dar cred că vă lipseşte dragostea mea de mamă.

Mi-e dor de voi, dar mi-e frică să vă strig şi să vă chem ca să nu mă întrebaţi: De ce? N-aş şti ce să vă răspund. Şi totuşi în visele mele sunteţi prezenţi şi îmi sunteţi dragi.

Dacă v-aş putea boteza v-aş pune nume de sfinţi pentru că sunteţi fără păcate. Aş vrea să vă cheme: Andrei, Mihai, Ivan, Ana, Maria, etc.

Poate vă întrebaţi ce-am făcut eu de atunci şi până azi?

Am avut şi bucurii şi necazuri şi suferinţe, dar îi mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru ce mi-a dat, pentru salvarea mea, căci am fost grav bolnavă.

Îmi merit suferinţa şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că poate aşa m-a făcut să mă apropii de El: să postesc, să mă rog şi să merg la biserică.

Acum că se apropie Sfintele Paşti Îl rog pe Bunul Dumnezeu să vă dăruiască vouă lumină, pe Maica Domnului să vă învăluie cu Acoperământul ei pentru a vă ocroti, iar mie să-mi dea putere să mă rog pentru iertarea păcatelor, să mă lumineze şi să-mi arate inima dreaptă pentru a mă mântui.

Mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru ajutorul dat

Amin.